Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus Bucuria comuniunii Vol. 6 Teologie pentru azi Bucuresti 2010' Minunea cunoasterii de sine sau de ce ne e fried sd gdndim 1 Parintele Dorin imi spunea ieri ca multi dintre noi, oamenii credincio§i (ca sa nu vorbim de cei care nu cred), traim ca intr-un somn cataleptic , din care Dumnezeu ne treze§te din cand in cand sau ne indeamna sa ne trezim, daruindu-ne putin simtirea harului sau cate o bucurie duhovniceasca mica, dar care trece repede. Traim mai mult visdnd sau imagindndu-ne viafa, propria viatl §i a altora, §i ni se pare ca traim cu adevdrat. In mintea noastra ne facem planuri peste planuri, dar nu le punem in fatl lui Dumnezeu, ca El sa le judece. Cand incepem sa gandim asupra lucrurilor, asupra realitatii §i asupra noastra inline, prima reactie este una de infiorare, de nevedere a nimic frumos. Diavolul care ne pande§te §i care §tie ca acesta este inceputul pocdiniei, ne ofera atunci alternative lini§titoare §i ne face sa credem ca gandirea profunda, evaluarea corecta, introspectia, sunt du§manii no§tri, sunt factorii care ne indeparteaza de lini§te, de inchipuita noastra lini§te, de fapt, de relaxarea noastra pacatoasa. Alternativele pe care ni le ofera diavolul sunt multe §i variate, de la distragerea aten^iei catre lucruri superflue, de la auto-lini§tirea falsa de genul: „nu-i nimic, vad eu lucrurile prea in negru, o sa-mi treaca, nu ma simt prea bine acum", pana la a ne face sa ne indreptam virulen^a catre gre§elile altora, pentru ca nu suntem in stare sa ne judecam §i sa ne certam drastic pe noi inline. Si de aici nu mai e decat un pas, pana la a ne arunca in deznadejde, crezand ca, daca ne-am vazut doua pacate, ele sunt a§a de fioroase incat nici nu mai incape loc de iertare de la Dumnezeu. *** Imaginea de pe coperta de titlu, e cf. http://picasaweb.google.eom/macariosu/AIIIAPandantiviiMici#5371772388327554674 si este o fresca din Biserica Manastirii Sfantul loan eel Nou din Suceava. 1 Articolele cuprinse intre paginile 2-13 ale acestei carti au fost scrise de catre autoarea noastra in vara-toamna anului 2006. A se vedea CV-ul autoarei: http://bastrix.wordpress.com/cv-prof-lic-dr-gianina-maria- cristina-piciorus/. 2 Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, sotul autoarei si editorul acestei carti. A se vedea CV- ul nostru: http://bastrix.wordpress.com/cv-pr-dr-dorin-octavian-piciorus/. 3 Dintr-un somn al necunoasterii de sine, aidoma cu caderile in nestire ale celor bolnavi de catalepsie. Cobordrea in pocdinid este insa tocmai a accepta sd-fi rdstignesti patimile §i aprimi sd suferi. Iar Dumnezeu este Cel care ne poarta pocain^a, durerea pocain^ei. El este eel mai aproape de noi in suferin^a, in zbucium, in nelini§te, in cautarea noastra fierbinte, in care incepem sa ne §tergem chipul nostru, pe noi, sa nu ne mai dam atat de multa importanta, §i sa lasam pe Dumnezeu sa ne arate cine suntem. Iar El, Care ne-a creat, ne arata ca sub mazga pacatelor, se afla tocmai chipul creat de El. Zbuciumul acesta interior este ceea ce cer Dumnezeie§tii Paring de la noi: „nelinistea cea buna" (Fer. Paisie Aghioritul 4 ), „sfanta ura de sine" §i „sfanta deznadejde" (Fer. Sofronie Saharov ). Insa daca ne e frica sa gandim, daca ne retragem cu lactate, infrico§at4 imediat ce am inceput sa gandim §i sa vedem putin din suprafa^a pacatelor noastre, n-o sa ajungem niciodata sa ne cunoa§tem vreun pic, n-o sa ne trezim din somnul cataleptic, decat arareori §\firav, o sa continuam sa ne visdm viata si o sa ni se para mai departe ca trdim. Daca ne facem impresii nenumarate despre noi ca suntem frumo§i, n-avem curaj sa ne lepadam de ele §i sa ne vedem ca suntem urdji, pentru ca ne-am obi§nuit cu ambian^a „icoanei" noastre 6 , cu fermecatoarea vraja §i pace idilica de care ne-am indragostit, ca de lini§tea §i fericirea noastra adevdratd, de§i ne zguduie de multe ori revolta constiintei sau palma lui Dumnezeu trimisa din dragoste, pe care o primim cu mirare, ca ni§te „nedreptatiti". Ne e frica de gandire ca de eel mai mare dusman al vie^ii noastre, dar odata ce ne-am obismuit sa gandim, sa gandim profund, sa ne problematizam onest, sa ne descoperim cele mai infioratoare patimi, atunci nu mai putem sa ne oprim din a gandi, din a mulfumi lui Dumnezeu, din a ne ruga, din a dori sa ne vedem ura^enia §i mai mult, pentru ca aceasta vedere ne face sa ne sim^im bine, sa ne sim^im frumo§i §i impaca^i cu adevarat. Atunci nu mai vrem sa ne mai despar^im niciodata de gandire. Gandirea la cum arata cu adevarat aceasta lume §i cum aratam fiecare dintre noi ne face sa sim^im dureri in suflet la 4 Imaginea mormantului sau: http://bastrix.wordpress.com/2009/09/07/mormantul- fericitului-paisie-aghioritul/. Date despre sine: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 5 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 6 Pentru ca ne credem curati, demni, la locul nostru... fel de mari cu cele pe care le-am sinui, daca ni s-ar mutila sau ni s-ar arde trupul. Vederea urajeniei pacatelor proprii este, nu de purine ori, insuportabila dar tocmai insuportabilitatea, atrocitatea acestei dureri, este garantul ca ceva este foarte putred in noi §i ca am ajuns cu adevarat la motivul imbolnavirii §i al suferin^ei noastre. Nu parerea superficiala ca ne doare ceva este adevdrul. Gandirea la pacate este o durere atroce, inumana, dar care, spre deosebire de durerea trupeasca, nu te omoara, ci te invie. Reflexivitatea inseamna a ne oglindi in poruncile lui Dumnezeu §i in oglinzile duhovnice§ti ale Parin^ilor sau fra^ilor inainta^i in descoperirea de sine pentru a vedea cat de mult s-au conturat trasaturile chipului dumnezeiesc in noi sau cat de mult suntem ni§te chipuri palide, ni§te fe^e §terse, fotografii neinteresante, care nu plac nimanui §i nici macar noua inline. Ca sa ne gandim, sa ne cunoa§tem pe noi inline, trebuie sa ne comparam cu tot ce exista pe lumea asta, cu tot ce s-a scris vreodata, cu toata gandirea pe care o putem intercepta §i percepe. §i apoi sa punem toate in fa^a gandirii lui Dumnezeu despre noi §i sa-L intrebam pe El despre ce suntem. Dumnezeiescul Avraam §i Dumnezeiescul Moise §i al^ii nu au avut Sfinte Scripturi, nu au avut nimic scris §i L-au aflat pe Dumnezeu din contemplarea lumii inconjuratoare, iar apoi El S-a revelat lor pentru a le adapa dorul de a-L cunoste. Insa dorul dupa Dumnezeu nu se aprinde decat dupa cunoa§terea epuizanta a caracterului tuturor lucrurilor, experimentand dureros efemeritatea lor §i a noastra in comparable cu Dumnezeu. Facilitatea aparenta a credin^ei noastre este o mare minciuna. Gandirea nu e patrimoniul culturii sau al filosofiei secularizate. Dimpotriva, gandirea este apanajul omului duhovnicesc, este folosirea caracterului ra^ional-duhovnicesc pe care Dumnezeu 1-a daruit fiin^ei umane, ca §i Ingerilor. Cultura, filosofia §i §tiin^a ateist-secularizate a vremurilor noastre vor sa ii confine omului credincios darul de a gandi, de a cerceta, de a cunoa§te, denigrandu-1 ca pe un ignorant §i obtuz. -7 Iar mul^i dintre fra^ii nostri cad in capcana de a accepta aceste etichete dezonorante ca pe niste motive de indepartare de ideologia ateista, nesesizand ca tocmai acesta este si scopul denigratorilor, de a ne face sa ne credem prosti, inferiori. Insa noi trebuie sa ne sesizam prostia ca un defect de rea-voin^a, de ne-gandire, care provine din multa ne-gandire, nu din multa gdndire. Sau din pu^ina gandire si cu emfaza, despre noi insine. Daca mai ne e frica de gandire, sa gandim tot mai mult, pana la epuizarea fizica si mentala. Pentru ca nici n-am inceput sa gandim si noua ne e frica de gandire ca de dracul, ca de dracul acela care ne spune sa ne temem a mai gandi, ca nu cumva sa ne smintim. Daca ne vedem mai untfi decat toata lumea, si daca ne iubim cu adevarat chiar si dusmanii, nu cred insa ca ne putem sminti de cineva. Cu atat mai pu^in de aceia care ne atrag aten^ia asupra pacatelor proprii. 7 Ortodocsi. Inmormdntare de viu Cand trecem „imperturbabili" prin via^a, neaten^i la Dumnezeu §i la sarmanul suflet care se tope§te inauntrul nostru de disperare §i de singuratate, nu vedem, de fapt, cum murim, cum din zi in zi ne ingropam tot mai mult intr-o existen^a care nu exista. Incepem sa traim zilnic via^a ca pe o trecere pe langa propriul mormant §i, de§i nu con§tientizam acest lucru, el, mormantul nostru, sta langa noi §i striga cu toata puterea tacerii lui monumentale. Avem sentimentul straniu ca ceva nu e in regula cu noi, ne uitam in dreapta §i in stanga sa identificam sursa acestui sentiment puternic odorizant pentru mirosul fin al nelini§tii care ne transcende, §i mergem nedumeriii mai departe. Mai tragem o petrecere, mai ne uitam tolanrfi la televizor, mai un pahar, mai o femeie sau un barbat, dupa caz, o iarba 8 , daca ne permitem. §i iara§i acel sentiment al inmormdntarii de sine, acea vedere nevdzutd a mormantului nostru. Privim ora§ul, blocurile, parcurile, copiii, oameni care ne sar in ochi §i ne excita cu nesim^irea lor sau ne vitrioleaza cu bunul sim^, privim, adica, ceva care credem ca §i vedem, ca §i cunoastem, ca §i inielegem, ca pe mobila vie^ii noastre. Dar, de fapt, vedem pururea mormantul nostru, pe care, de la o vreme au inceput sa creasca balariile, fiindca de mult nu mai vine nimeni sa ne planga. Daca vreunuia dintre noi ii vine, deci, cateodata, sa depuna flori la picioarele unui trecator necunoscut §i indiferent, impasibil pentru stelele cerului, daca totu§i ii vine cuiva, sa §ti^i ca nu e gestul unui om nebun, ci e atras de mirosul de mormant. Unii nebuni care sunt printre noi §i se numesc Sfinii, mai fac uneori asemenea gesturi nebune§ti de a depune buchete intregi de lacrimi §i rugaciuni, la mausoleul nesim^irii noastre, dar peste inima lor trecem cu bocanci de plumb. Suntem atat de impozan^i pentru noi inline, in mormantul nostru adanc, incat nici cerul instelat ca un iconostas nu-1 vedem, nici inserarea ochiului dulce al vie^ii, cu mireasma de iarba proaspat cosita §i nici ochiul reavan al 8 Un drog. zorilor ve§niciei care se deschide cu pa§i de cuvinte neauzite, care nu se cuvine omului sa le rosteasca. Daca ne vine sa ne trezim, sa ie§im din mormant, s-a intamplat o minune zguduitoare, care cutremura temeliile lumii, dar pe care seismografele nu o inregistreaza. Daca nu, mormantul se inveche§te. Silogismele amaraciunii ca ortodox Care este elementul de atracfie al lumii civilizate, al Apusului evoluat? Oare este civilizaiia acestei lumi, cultura ei cu adevarat sau prosperitatea ei materiala? Daca aceasta societate apuseana nu s-ar bucura §i de progres economic §i prosperitate financiara, oare ar alerga cineva dupa... civilizatie, dupa modele culturale pagan- europene? Sunt sigura ca, eel pu^in, n-ar mai exista infla^ia de acum de admiratori ai Occidentului §i de adep^i ai occidentalizarii noastre. In zilele noastre insa am gasit pe mul^i care au acuzat Ortodoxia de lipsa de viziune §i de inapoiere in gdndire (unii avand chiar o inalta ^inuta intelectuala, insa §i foarte mul^i ignorant), pentru ca ne-a {inut departe de influenza Apusului, iar multe glasuri regreta §i astazi, in mod deschis, ca nu suntem catolici, ca sa ne integram mai u§or sau ca sa aiba grija Apusul cu mai multa tragere de inima de noi, a§a cum prive§te cu ochi mai luminosi ^arile estice catolice sau catolico- protestante. Ace§ti oameni insa nu vor sa vada nedreptatea, conflictul intre ideologia egalitarist-democratica a Apusului §i politica sa practica. E ca §i cum ai acuza un om ca s-a nascut sarac, in loc sa vezi ca nimeni nu vrea sa-1 ajute cu marinimie, in mod dezinteresat. §i pentru asta e de vina Ortodoxia, pentru ca n-a vrut sa renun^e la integritatea §i puritatea sa dogmatica §i morala! I se repro§eaza Bisericii Ortodoxe...in comparable cu cea catolica, mai ales... imobilismul ei istoric, cand imobilismul, adica neclinintirea vesnica, intemeierea ei in veac, este tocmai atuu-ul ei divin, elementul ei dumnezeiesc, care ii sus^ine fiin^a §i care demonstreaza ca este adevarata Biserica a lui Dumnezeu. Cei care urasc Biserica ar fi vrut ca ea sa se manjeasca, sa faca compromisuri cu adevarurile sale dumnezeie§ti, in care ea crede ca sunt dumnezeiesti. Cum ar mai fi putut Biserica sa spuna ca are adevaruri revelate de la Dumnezeu, daca le-ar fi ajustat continuu de-a lungul istoriei? Cei care vor ca Biserica sa mearga in pas cu evolu^ia mentalita^ilor omene§ti, ii cer sa renun^e la adevarurile pe care ea le prezinta ca revelate din gura lui Dumnezeu Insu§i, ii cer ca ea sa recunoasca faptul ca a gre$it §i a miniit de-a lungul secolelor, ca nu e divino-umana ci doar umana, ca, prin urmare, Dumnezeu nu S-a intrupat, Dumnezeu ne-a miniit, ca adevarul dumnezeiesc e ajustabil dupa mintea omeneasca. Adica sa fie asa acum este, de fapt, o Biserica „moderna", deschisa", „inteleapta", „intelegatoare" cu oamenii! Insa prin acestea toate nu ii cer altceva Bisericii decat sa se contrazica, sa se auto-desfiinteze. §i daca n-o face, se mini, cu multe semne de exclamatie, si cu durere Candida pentru soarta bietului popor roman, adus la saracie §i obtuzitate de Ortodoxie! Se mira ca §i cum n-ar fi auzit niciodata de logica sau de dialecticd a gdndirii, daca teologia le starne§te multora, medievali fiori de groaza. Cum poate fi Biserica atat de retrogradd, zic ei, atat de insensibild la evolu^ia §i aspira^iile oamenilor de auto- determinare §i auto-indumnezeire? Oare cum? Stau §i eu §i ma mir, cum pana §i logica lui Aristotel e de partea Bisericii, iar detractorii Bisericii sunt de partea umanismului cladit pe gandirea antichita^ii pagane §i se contrazic in ei m§i§i, „evoluand" prin §tiin^a epocii moderne §i postmoderne (sau postumane) §i prin gandirea nihilist-idolatra de dinainte de cretinism. Incertitudine politicd cusutd cu ata alba Candidatura domnului Varujan Vosganian 9 la postul de comisar european pentru minoritaii a devenit una problematica peste noapte. Exact in ziua in care ar fi trebuit numit de Parlamentul European a aparut brusc o informatie despre un presupus dosar al sau ca informator al Securitafii. O anumita parte a presei, ca sa zicem a§a, s-a grabit sa-1 recuze, sa-1 considere iesit din ecuafie, cerand premierului Tariceanu 12 sa numeasca pe altcineva in aceasta functie, ba chiar sa avanseze ideea ca premierul s-a compromis facand aceasta numire. O graba incredibila §i o presiune mediatica in avangarda evenimentelor inse§i! Ceea ce ne face sa luam atitudine in acest moment... in care nu §tim care este rezultatul, daca domnul Vosganian va fi sau nu acceptat in aceasta functie. ..este sentimentul ca asistam la distrugerea unui om, la naruirea imaginii publice a integrita^ii sale morale, mai inainte de a avea probe concludente pentru a-1 acuza de ceva. Ne indigneaza profund faptul ca un om poate fi ocarat, batjocorit, calomniat numai prin simple afirmaiii, iar acestea, pana la un eventual verdict judecatoresc care sa faca lumina, lasa in urma lor o puternica unda de §oc §i o generoasa impresie de veridicitate. Mai inainte de a avea dovezi clare, scriptice, mai inainte de a vedea §i a citi dosarul, daca exista cu adevarat, unii jurnali§ti au inaintat fara dubii prezum^ia compromiterii §i a rejectarii domnului Vosganian de catre Parlamentul European. Aceasta nu consideram ca este o expresie a democrafiei in care traim, ci a manipularii. Durerea noastra este cu atat mai puternica, cu cat vedem ca puterea mediei, atunci cand aceasta nu este onesta, ci serve§te interese colaterale cu interesul ceta^eanului roman de a afla adevarul, poate fi imensa §i foarte nociva, a§a cum a 9 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varujan_Vosganian. 10 Se petrecea in 2006. 11 A se vedea: http://www.europarl.europa.eu/news/public/default_ro.htm. 12 Calin Popescu-Tariceanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%831in_Popescu- T%C4%83riceanu. 10 demonstrat-o in cazul Parintelui Daniel Corogeanu de la Tanacu, care, ne vino vat fiind, a fost batjocorit in toate chipurile posibile §i mai este inca, pe multe posturi TV §i in presa scrisa, devenind un fel de reper mediatic pentru a demonstra §i a denigra habotnicia Bisericii Ortodoxe Romane. Am facut aceste comentarii pentru a ne exprima consternarea despre felul in care se imprima o for^a colosala, calculabila in voturi, unor lucruri care ar trebui sa ramana simple zvonuri, barfe, rauta^i, afirma^ii gratuite, pana la eviden^ierea probelor care sa confirme un adevar sau altul. Insa, dupa cum spunea §i domnul Vosganian, nimeni nu trebuie sa creada ca nu exista limite, cd minciuna se poate induce oamenilor la nesfdrsit. A se vedea articolul nostru din 19 februarie 2007: http://bastrix.wordpress.com/2007/02/19/cand-ai-ochii-orbi-nu-cred-niciodata-in- intamplare-cand-e-vorba-de-sfin%C8%9Benie/. 11 Prozd de iubit poezia frumuseiii Ora§ul se ofera tuturor ca un fluture cu aripi deschise. Pe strazi treci ca-ntr-o plimbare spre oricine, spre oriunde, spre pretutindeni, spre nicaieri. N-apuci insa sa faci un pas si te treze§ti deranjat de felul cum te-adulmeca, rece, cainele sec al nesinuirii. Mai mergi pu^in §i mai ca nu te doboara aburii tulburi, de amoniac fierbinte, ai indiferen^ei. Degeaba vrei sa te eschivezi, caci pretutindeni te intampina, ca un ghepard leganandu-se provocator, parada necru^atoarelor mode, a crudelor mi§cari ondulatorii pigmentate cu saracie stearpa. Ajunge chiar sa te covar§easca aerul imbalsamat cu turpitudinea idealurilor pozand nude in de§ertul ora§ului, indaratul sticlei ochilor traversal pe zebra de fiorii fricii feline. A§a, plimbandu-te ziua prin ora§, nu §tii ca ai vrea sa evadezi, sa te descal^i de sentimentul sugrumarii, sa pierzi in vis tramvaiul frunzarit de mii de ori, ca o carte tumefiata de miriapozi frugali, sau metroul care te calca pe nervul optic, cu fanta lui viermicida §i cu fibrila^iile lui subterane. §i cand te apasa din greu lespedea mirosului ascu^it de ura fratricida, \\\ vine sa arunci in aer gara in care a§teapta impietrite lacrimile tale, carora le-a crescut barba alba. Vrei sa fugi dar te impiedici de tine ca de o greutate uitata-n drum. Niciun vals al inimii compatimitoare nu te acopera cu portative. Lumina solara invadeaza ca un ocean cladirile sememe, dar nu intra in ochii sco§i de timpuriu ai vederii oamenilor. Ei, oamenii, circula pe strada ca ni§te mitraliere, intr-un razboi terorist nevazut, in care slobod gloan^ele insuportabilita^ii, ale limitelor liberta^ii intre care se zbat, in cei din jurul lor, fara Dumnezeu §i fara morala, intrucat nu vor fi da^i in judecata. Ca sa se razbune, fiecare i§i varsa balciul inutilita^ii vie^ii lui, ca pe o noua crema revitalizanta, pe masca mortuara a orasului. Dumnezeu aprinde in soare candela rabdarii Sale §i pare ca nu zice nimic, pare ca nu vorbe§te cu biografiile searbede care taie strazile timpului. 12 Dumnezeu insteleaza tacerea Sa, pe taria care inca mai sta deasupra pamantului, cu mii de icoane care vegheaza capete goale, neinfrunzite de primavara gandirii §i a iubirii. §i oamenii cred ca pamantul e a§a cum arata din satelit: o intretaiere de drumuri ca albiile secate ale unor rauri, care nu mai due cu ele izvoarele frumuse^ii; o paradigma a postmodernita^ii, care omoara intru sine lumina lina a naturale^ii §i a chipului neinfiorat de ganduri omene§ti al ve§niciei. Stele vii mai au inca jar al rugaciunii de ars. Dar oamenii nu vad ca, vorba lui Eminescu: Icoana stelei ce-a murit, Incetpe cer se suie. Era pe cdnd nu s-a zdrit, Azi o vedem §i nu e . Cu alte cuvinte, cand icoanele vii ale sfm^eniei au umblat printre noi, nu le-am zarit adancul de frumusete. Cand le vedem pe cerul Bisericii, ei deja nu mai sunt langa noi, ca sa ne odihneasca cu lini§tea §oaptelor din padurile de in^elesuri ale ve§niciei. 14 A treia strofa a poemului La steaua. A se vedea intregul poem: http://ro.wikisource.org/wiki/La_steaua. 13 Cdile ocolitoare I. Eludarea adevarului scriptural 15 Facere 3, 6: „De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mdncat §i pldcut ochilor la vedere §i vrednic de dorit, pentru ca da §tiin}a, a luat din el §i a mdncat §i a dat bdrbatului sdu §i a mdncat §i el " . Exista pana astazi ispita de a ajunge la fericire si nemurire pe alte cai decat pe cea aratata si poruncita de Dumnezeu: prin placeri trupesti - rodul e bun de mancat -, prin estetica (arta, cultura) - rodul e placut ochilor la vedere - sau prin cunoastere (stiin^a, filosofie) - rodul da stiin^a. Precum Sfin^ilor Protoparin^i li s-a cerut, in Rai, sa arate rabdare si credinciosie, iar diavolul le-a inoculat ca exista o rutd ocolitoare, mai usor de strabatut, la fel si omului dupa cadere si noua astazi, de multe ori, ni se pare prea grea calea crucii, prea anevoioasa si cautam alternative, nein^elegand ca 1 7 iubirea si ascultarea formeaza o singura cale . Articol editat la nivel online pe data de 6 decembrie 2006. 16 Cf. ed. BOR 1988. 17 In fresca infra avem, in partea de sus, pe Sfintii Protoparinti in Rai pictati pe fatada nordica a Bisericii Manastirii Voronet. Imaginea cf. sursa: http://fotopoeziemuzica.files.wordpress.com/2008/04/imag2010Jpgvoronet-fatada- nordica-adam-si-eva-in-rai-scene-din-viata-maicii-domnului.gif 14 Dupa cum spunea Fericitul Sofronie, ispita demonului a fost §i este „de a folosi tanjirea sa [a omului n.n.] fireasca spre vesnicia cea neschimbata, sugerandu-i gandul de a putea dobandi acea cautata indumnezeire in afara acestui Dumnezeu aspru Omului i se deschid in viatl doua cai. Una este cea a unui neincetat povarni§, a unui urcus. care iti umple toata fiin^a de rani §i de suferintl, care te aduce de multe ori in pragul insuportabilitatii, descrisa astfel de acela§i dumnezeiesc Parinte: „Dumnezeu nostru, Acesta necontenit ne trage spre un suis. §i mai inalt, silindu-§i fiii a parasi etapele trecute in suferint.e. El este Atotbun, dar niciodata nu pare a fi mul^umit cu masurile dobandite de noi. Iar durerea pe care omul o cearca urmandu-I pare sa nu starneasca in El compatimirea pe care am a§tepta-o noi" 19 . In astfel de momente uitam ca El a fost pe cruce, ca a asudat sudori de sange §i nu ne mai gandim decat la noi, ca nu mai putem, ca am ajuns la epuizare §i ca El nu pare sa ne auda §i sa ne ajute. Iar suferint.a, nevoia, lipsurile §i durerile noastre sunt vizibile pentru cei din jur, care prefera asfaltul neted §i nu drumul pietros §i suisurile periculoase. Cea de-a doua cale este cea pe care apuca oamenii, carora varianta alternative li se pare un sado-masochism ilogic. Sunt cei care cred ca pomul acestei vieti pamante§ti are un rod bun de mancat §i care nu vor sa dea „vrabia din mana", rasfa^ul unei vieti u§oare, pentru o viatl ve§nica, care zboara pana sa puna ei mana pe ea, intangibila, nepipaibila. Mai sunt §i cei care cred ca rodul pomului acestei vieti este placut ochilor la vedere, care apreciaza plastic via^a, care se hranesc nu atat din gustul rodului, cat din vederea lui, nutrindu-se cu deliciile estetice ale existen^ei. §i mai sunt si aceia care se hranesc cu §tiint.a pe care o da mancarea din rod, §tiint.a despre ei m§i§i ca oameni cazuti, aparadisiaci, §i despre viat.a in/ pe care o traiesc, fara ca aceasta §tiin{a sa poata sa deschida vreun ochi spre ve§nicie, decat in mod speculativ-teoretic §i subiectiv-fantezist. Cand oamenii au con§tiint.a adevaratei lor ontologii, ca fiint.e create de Dumnezeu, §i a limitarilor proprii, atunci pot 18 Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere din limba rusa de Ierom. Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2005, p. 311. 19 Ibidem. 15 aprecia estetic realita^ile vie^ii sau se pot afunda in studiul ei, pornind de la un fundament real al observa^iilor §i judeca^ilor lor, caci contemplaiia §i cunoa§terea sunt daruri de la Dumnezeu. Cand insa se socotesc pe ei m§i§i ca puncte deplecare in cercetarea §i aprecierea existen^ei, atunci amprenta narcisist- luciferica a rezultatelor este inevitabila. Ei descopera frumusetea §i adancul de cunoa§tere pe care il poarta cu sine rodul pomului - §i in rodul respectiv se descopera mai ales pe sine -, dar la Autorul pomului, la Creatorul lui, la Cel ce are intru Sine unitatea placerii, a frumusetii §i a cunoa§terii, nedivizata, nu se gandesc, pentru ca sunt prea absorbrfi de adorarea de sine, de exercise de admira^ie rasfrante in mii de oglinzi ale aceleia§i imagini de sine pe care o considera auto-magulitoare. „Omul, sim^ind inlauntrul sau rasfrangerea, oglindirea Fiin^ei Absolute, risca sa cada intr-o exagerata in^elegere de sine §i sa caute ceva ce ii depa§e§te masura. Aflandu-se intr-o astfel de abera^ie, el nazuie§te sa se intareasca in viziunea sa, socotindu-o gre§it ca fiind adevarul despre sine. Anume aceasta este ce a suferit Adam, iar dupa el, mul^ime din urma§ii sai au repetat §i repeta mai departe acela§i pacat. (...) Insa fatala nebunie, care ne-a despar^it de dragostea Tatalui, poate §i trebuie sa nasca in noi o sfanta frica §i o rugaciune cu adanc plans" 20 . Cel care crede insa ca a descoperit in sine frumusete §i cunoa§tere, incat sa-§i fie suficient, nu e in stare sa planga dupa Dumnezeu. Adevarul crud - §i pe care nu suporta sa-1 auda cei mai mul^i - este ca aceia care vor sa ajunga nemuritori numai prin arta §i filosofie, dispretuind Scripturile §i pe Dumnezeu, se considera superiori "spiritualice§te" celor ce au ca singur ideal implinirea poftelor trupe§ti, dar nu fac decat sa numeasca produsele specula^iei §i fanteziei lor „spirituale", de§i ele nu au nimic de-a face cu spiritualul, cu duhovnicescul adica, ci sunt exact acelea§i pofte trupe§ti detestate in formele lor grosiere de manifestare, insa estetizate sau ideologizate sub aspectul unor teorii §tiin^ifice §i/ sau filosofice. Oamenii care i§i canalizeaza toata energia creatoare spre zonele estetice sau epistemologice ale vie^ii, fara a „ingadui" transcenden^ei sa se incruci§eze cu orizontala existen^ei 20 Idem, p. 309. 16 terestre, cred ca Dumnezeu e u§or de jignit §i ca daca L-au invitat afara din via^a oamenilor, El a §i ie§it. Ei nu in^eleg ca opereaza disec^ii monstruoase asupra crea^iei care nu le apar^ine, (dar pe care sunt convin§i ca pot pune monopol), segmentand dimensiunea vie^ii §i impar^ind-o arbitrar §i autonomizant in etica, estetica §i filosofico- §tinuifica, considerand ca fiecare dintre ele exista §i trebuie sa existe independent, cu studiu §i forma de manifestare specifica (arta „pura", §tinu;a sau filosofie autonome etc.), impotriva Teologiei care respecta aceasta tridimensionalitate ontologica a fiin^ei umane §i a vie^ii. Teologia are dimensiunea morala, cea estetica si cea filosofwa unite in rdvna ei iubitoare de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a inielege creafia Sa. Primul insa care a efectuat acea operate dihotomicd a fost diavolul - al carui nume inseamna tocmai „cel care desparte" - care a prezentat astfel realitatea meat sa para ca e formata din insu§iri disparate, anume din placere, frumusete §i cunoa§tere, fiecare in stare sa nasca o satisfacfie autonomd. El a sec^ionat realitatea, a§a cum cineva ar sec^iona un om §i i-ar expune membrele, insistand ca §i-au pastrat frumuse^ea intregului. Anterior, el insusj s-a sec^ionat pe sine de Dumnezeu §i de restul crea^iei, avand aspira^ii de auto-determinare §i de auto-indumnezeire. Iar dupa ce a e§uat, atunci a vrut sa-i afilieze §i pe oameni la nefericirea sa. Diavolul i-a indemnat pe primii oameni la cunoa§tere, la a cunoaste binele §i raul, inva^andu-i insa sa cunoasca rdul §i nu binele, in care ei traiau plenar. Insa ei au gre§it pentru ca nu au cercetat §i nu au cunoscut de unde vine indemnul, ci §i-au indreptat (li s-a deviat) aten^ia catre {inta pe care le-a indicat-o el, catre rodul pomului, iar nu catre a cerceta natura urata §i rea a sfatului demonic primit, pe care puteau sa-1 ignore, daca pazeau porunca Parintelui lor. La fel §i astazi - §i oricand in istorie -, el opune in mintea oamenilor dispu§i sa il creada, porunca lui Dumnezeu, care este indemn la prevedere (priveghere) §i la cunoa§tere adevarata, §i cercetarea curioasa §i perfida a lumii, discursiva §i autonoma (nu pentru ca nu ar fi opozabile, ci pentru ca vrea sa indemne spre cea din urma), ascunzandu-se in spatele boga^iei de frumuse^e §i de cunoa§tere pe care Dumnezeu a 17 pus-o in create, precum odinioara s-a ascuns in spatele pomului. Amagi^i de placerile vie^ii, de frumuse^ea lumii §i a lor m§i§i, precum §i de panorama cunoa§terii ce se deschide ca un orizont nesfar§it, oamenii vor sa II exileze pe Creatorul universului din via^a lor §i din crea^ia Sa, §i sa purceada la exploatarea frumuse^ii §i la defri§area tainei fara scrupule, fara in^elegere §i contemplare duhovniceasca a lumii, doar de dragul de a se intari in credin^a ca au sporit prin puterile proprii, ca au ajuns, prin §tiin^a §i tehnica, stapanii invincibili ai universului, iar prin create artistica au ajuns sa se „masoare" cu Dumnezeu. Dar pana nu renun^a la impresia falsa a puterii, prin care crede ca poate sa adauge universului §i sie§i frumuse^e sau ca poate sa cunoasca fara rest tainele lumii, omul nu se poate apropia de plans, de pocain^a, de in^elegerea adevaratei sale firi §i de inve§nicire. In aceasta lume cazuta, §i tocmai pentru ca lumea a cazut prin mandrie, Dumnezeu S-a ascuns in smerenie §i in taina. In smerenie a venit §i Dumnezeu Fiul pe pamant §i tot in smerenie §i-a imbracat §i cuvintele, In^elepciunea cea negraita §i neapropiata. A§a incat cei smerrfi (iar smeriii nu inseamna necunoscatori, ignoranfi sau aculturali sau refractari la cunoa§tere ci cei care recunosc ca fara Dumnezeu nu pot sa cunoasca nimic, iar enorm de mul^i au fost §i smeriii, fiind in acela§i timp mari teologi, ganditori, arti§ti, oameni de §tiin^a sau de cultura) gasesc calea cea adevarata, cea dureroasa dar dreapta catre Dumnezeu, cea care duce cu adevarat la Dumnezeu si la ve§nicie, la frumuse^e §i in^elepciune nepieritoare, nu drumurile ocolitoare, prin care omul vrea sa-§i pastreze „demnitatea" de a nu fi condus de Parintele sau, dar care pogoara in lad §i in moarte ve§nica. Iar smerenia suferitoare e intotdeauna bucurie, frumuse^e §i in^elepciune, plina de har, unitara. Ea inseamna a nu vrea sa-L rane§ti pe Cei care ^i-a dat na§tere §i Care te iube§te fara margini §i a asculta de poruncile Lui, chiar daca \\q \\ se pare ca merifi sau ca e logic sa ai sau sa cuno§ti ceva, sfa§iind §i ucigand crea^ia Lui §i propria ta inima, ca un animal salbatic, fiind salbaticit de patimi §i de rautate demonica. 18 Ea, smerenia, e frumusefe in to^i cei ce vor sa se umple de frumusefe §i addncd stiinfd in to^i cei care vor sa cunoasca §i sa cerceteze cu con§tiin^a. Ortodoxul iube§te adevarul, frumosul §i cunoa§terea fara sa le separe intre ele, fiindca e smerit §i nu vrea sa omoare frumusetea crea^iei, dezmembrand-o anarhic. Din in§elarea amarnica, in care mul^i am cazut §i cadem, Dumnezeu ne-a dat o iesire smeritd, necunoscuta de orgoliul lumii: rugdciunea cu addnc plans, cunoa§terea cu lacrimi, truda cautarii adevarate, redescoperirea prin pocakrfa a frumusetii §i a in^elepciunii dumnezeie§ti sadite in toata crea^ia §i in noi inline, ca temelie §i pecete finniala. Frumusetea, desfatarea §i in^elepciunea de care este plina toata crea^ia, trebuie contemplate ca una §i ca ceea ce conduce mintea §i sufletul omenesc spre iubirea §i cunoa§terea Ziditorului sau, Cei ce este, Fiin^a Insa§i, Tot ce este mai frumos §i mai vrednic de cunoscut §i de dorit pentru om, mai presus de tot universul acesta, care are inceput §i sfar§it, Dumnezeu Insu§i Care satura §i daruie§te nesaturare, Care potole§te setea §i umple de dor nesfar§it. Iar omul e nemuritor doar daca are un dor vesnic. II. Cateva ganduri despre calea estetica In capitolul dedicat lui Dante din Canonul occidental , 99 Harold Bloom scrie ca „maretia canonica a lui Dante nu are, pana la urma, nicio legatura cu Sfantul Augustin sau cu (...) adevarurile religiei creatine" §i ca „singurul teolog important pentru Dante: Dante insu§i" 23 . A§ezand in scris „cea mai poetica dintre toate idolatriile" 24 , Dante „i§i celebreaza propria putere de reprezentare" 25 . Ceea ce spune Harold Bloom despre Dante Aligheri 26 este insa valabil pentru orice artist, cu precadere pentru cei 21 O editie a cartii in limba romana: http://www.editura-art.ro/carti.titluri/carte/canonul- occidental. 2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Bloom. Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfaja de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 85 si 67. 24 Idem, p. 75. 25 Idem, p. 78. 26 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri. 19 geniali, ca „nu va recunoa§te ca opera lui este fictiune, fic^iunea lui suprema. El o va considera adevarata universal §i 97 atemporal" . In cazul de fatl, credint.a catolica nu mai are un cuvant greu de spus in fa^a fictiunii: raiul, purgatoriul §i iadul catolic sunt surclasate de imaginatia poetului. In ultima instantl insa, Raiul §i Iadul, a caror realitate este revelata de Biserica Cre§tina, ajung sa aiba prea pu^ina important in fat.a virtualitatii, a puterii de a fantaza despre ele. Pentru ca ceea ce a adus Rena§terea , sub patronajul inalt al papilor §i a cardinalilor romano-catolici, a fost tocmai inlocuirea tradi^iei §i a revelatiei Sfmtilor despre realitatile cele mai presus de fire, cu palida imaginable umana, exprimata insa foarte fastuos in opere de arta. Biserica Catolica avea insa nevoie de fastuosul uman, pentru ca nu mai simt.ea minunea prezent.ei harului in viat.a sa, pentru ca se sim^ea golita interior de orice resursa harica, intrucat a considerat ca harul lui Dumnezeu este ceva creat §i 1-a indepartat, prin urmare, de la sine. Cand Biserica Catolica este laudata in dauna Bisericii Ortodoxe, pentru „intelepciunea" sa de a patrona artele frumoase §i a le incuraja, in spe^a este laudata superbia de a ingadui inventarea unei realita^i care sa concureze revelata evanghelica, inventie care (culmea!), alegandu-§i subiectele (suntem in perimetrul Rena§terii) din revelata biblica, o eclipseaza in ochii publicului, pentru a propune propria sa viziune, incarcata de concept §i de patimi umane. Iar cand Biserica Ortodoxa este criticata pentru „lipsa de imaginable" §i de vointl spre deschiderea culturala, este, de fapt, regretat curentul de evlavie care a stavilit, mult timp, in tlrile ortodoxe, avantul sfidator exprimat inclusiv artistic, de a- L inlocui pe Dumnezeu cu omul sau a§a cum spune Sfantul 9Q Iustin Popovici (acuzand arianismul catolic), pe Dumnezeu omul cu omul . Harold Bloom, Canonul occidental. Cdrfile $i §coala epocilor, op. cit., p. 64. 28 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rena%C5%9Fterea. 29 Icoana sa infra e cf. http://3.bp.blogspot.com/_yyj4s5GakXA/SjKlMMsuR3I/AAAAAAAAADM/BOxdJvY 5sJM/s400/sjpl0.jpg. 30 Adica cu pontiful romano-catolic. 20 Este evident ca ceea ce inventeaza artistul nu este altceva decat o noua religie, in care zei sunt personajele (literare sau plastice), iar zeul suprem din panteonul acestei religii este insa§i capacitatea sa de create. Nici macar artistul insu§i, ca om, ci virilitatea sa creatoare, inspirafia sa, a carei sursa o va identifica - metaforic - in muze, in Apolo §i in top. zeii antichita^ii clasice greco-romane, in acei zei, pe care mai bine de un mileniu de cretinism, inainte de Rena§tere, i-a deconspirat ca demoni. Artistul are preten^ia, prin opera sa, de a „fi intrecut orice alta create a naturii sau a artei", inlocuind adevarul ca „doar Dumnezeu, prin intermediul Bisericii Sale, putea crea §i sus^ine o frumusete dincolo de natura §i de arta" 31 . Indragostrfi „vesnici", intr-o lume in care fidelitatea devine o „erezie", arti§tii se inchina la iubirile lor in acela§i mod in care stramo^ii lor ortodoc§i se inchinau la Dumnezeu §i la Sfnni in icoane §i, ca sa fie §i mai limpede, le picteaza pe acestea in icoane §i tablouri in locul Sfmtelor, care trebuia sa fie reprezentate acolo sau le ofera ipostaza de calauzitoare in Harold Bloom, Canonul occidental. Carfile §i §coala epocilor, op. cit, p. 78. 21 Rai, precum Dante lui Beatrice, de§i „Dante, ca poet, nu-§i punea problema mantuirii Beatricei" . Faptul ca arti§tii se inchina la propria imagine despre Dumnezeu §i despre iubire ne este sesizat de indiferent.a lor impardonabila §i incredibila fat.a de adevarata mantuire a celor pentru care i§i proclamau iubirea cea mai arzatoare, mai devoratoare. In asemenea condrfii, Divina comedie nu mai este o „metafora", un produs nevinovat al imaginatiei §i al aspiratiei umane creatoare, ci o substituire a Evangheliei. Harold Bloom recunoa§te ca, „de la Simon Magul, ereticii isj ridicasera iubitele la demnitatea ierarhiilor cerebri, a§a cum Simon insu§i, un prim Faust, o proclamase pe Elena, o prostituata din Tir, la rangul de incarnare a Elenei din TroicT . Criticul american accepta ca, din punct de vedere cre§tin, lucrurile se prezinta sub forma unei cumplite erezii §i blasfemii. Artistul i§i deifica persoana iubita, o „innemure§te" in propriul panteon - sau, mai degraba, i§i deifica propria lui proiec^ie fantezista, patima§a, despre iubire, fara legatura cu Iubirea, Care este Dumnezeu Insusj - dar niciodata nu i§i pune problema mantuirii ei sau a lui insu§i. El se automantuie si se inve§nice§te pe sine insu§i §i pe cine vrea el, transportandu-se in edenul propriei crea^ii mentale, fara a-§i ridica intrebari asupra a cat de logic sau de pertinent este gestul sau „artistic". El ridica metafora la nivel de realitate §i nu se preocupa de urmari. In ultima instan^a, inventeaza o alta cale de mantuire, menita sa „boicoteze" calea autentica, cea a lui Dumnezeu pentru oameni. „Dante era interesat de realizarea sa poetica, privita ca o cale spre Dumnezeu" 34 , ca un drum laturalnic, din moment ce Hristos a spus, mai mult decat clar: Eu sunt Calea. Glasul acesta, care ii indeamna pe oameni la a inventa subterfugii, faga§e prin care sa evite calea pe care ne-a spus 32 Idem, p. 79. 33 Idem, p. 74. Simon Magul debita multe aberajii §i erezii halucinante pe seama acelei femei, subiect despre care se poate vedea §i in opera Sfantului Irineu de Lyon, Adversus haereses, pe care, in romana, in traducerea noastra, o gasiti aici: vol. 1 : http://bastrix.wordpress.eom/2009/l l/03/sfantul-sfin%C8%9Bit-mucenic-irineu- al-lyonului-contra-ereziilor-vol- 1 / si aici, vol. 2: http://bastrix.wordpress.com/2009/ll/23/sfantul-sfin%C8%9Bit-mucenic- irineu-al-lyonului-contra-ereziilor-vol-2/. 34 Idem, p. 79. 22 Dumnezeu sa mergem, nu este nou, el a mai rasunat si in trecut, chiar pe cand omul nu parasise Raiul: „Veti fi ca Dumnezeu!" (Fac. 3, 5). Omul care il crede, in^elege ca exista o altd posibilitate de mdntuire, o posibilitate de a se mdntui singur, in afara lui Dumnezeu. Un astfel de om este si artistul sau omul de cultura care crede ca, daca rodul min^ii lui este pldcut ochilor la vedere, este automat si mdntuitor, nedandu-si seama ca investeste cu funciie soteriologicd un adevar inventat, sugerat de o voce, care are numai interesul sa-1 denigreze pe om, sa-1 clatine din ontologia lui asumata ipostatic si mantuita de Dumnezeu. Rodul estetic este expus ca o hrana spirituala veritabila, asa cum un fruct de plastic, chiar si foarte frumos, ar fi socotit apt de a inlocui mancarea naturala. El trebuie sa fie hrana spirituala pentru artistul insusi si pentru mul^i care il „culeg" (desi artistul se are in vedere, in mare parte, numai pe sine insusi) si trebuie sa aduca nemurirea si deificarea sa si a altor „alesi", intr-un context in care acesta este privilegiat ca si creator. Intorcandu-ne la Dante, pe care 1-am luat drept prototip al artistului „luciferic", poemul sau „nu e nici adevar, nici fic^iune, ci doar cunoastere dantesca", si pe care „uneori o numim iubire" . Rodul crea^iei sale, Beatrice, „apare initial doar poetului ei, Dante, iar prin el vine spre cititorii sai" , cititorii fiind doar umili adoratori nu numai ai creatorului artist, ci si ai crea^iei, ai imagina^iei sale. Iar „noi nu suntem Dante si nu putem scrie Divina Comedie, fiind constien^i in final doar de pierderea suferita. Beatrice este diferen^a intre nemurirea canonicitdtii si aceastd pierdere" 37 . Pentru noi, ca cititori sau admiratori ai unei opere, nu exista vreun loc aparte in raiul dantesc si nici in vreun alt paradis fantastic, ci nu putem decat sa constientizam frumuse^ea pe care n-o avem si sa ramanem adoratorii ei umili de la distan^a. Neputand fi si noi artisti, pentru ca „harul" de creator nu este transmisibil, ramanem cu gustul amar al „impoten^ei" creatoare sau al insatisfactiei existen^iale, cu regretul ca nu 35 Idem, p. 81. 36 Idem, p. 80. 37 Idem, p. 81. 23 suntem atinsi de aripa inspira^iei, ocolrfi de „muze" si abandona^i, in final, mortality, de catre zeul-autor, care nu se coboara sa. ne smulga din „latura si din umbra mor^ii", asa cum o face Hristos. Hristos, izvorul a toata frumuse^ea si Frumuse^ea Insasi, poate insa. a darui frumuse^e oricui o cere de la El. Idolatria artistica insa, nu poate decat sa zdruncine constiin^a celor care vor sa atinga perfec^iuni inexistente. Nemaiavand experien^a harului adevarat, a bucuriei de a trai via^a dumnezeiasca, pentru ca nu credem in ea, ajungem sa ne refugiem in surogate umane de frumuse^e si sa ne cautam nemurirea si fericirea vesnica in paradise iluzorii. Popularea lor cu personaje este o alta „inselare a ochiului", spre a ne face sa credem in densitatea umana care s- ar putea propaga in asemenea spa^ii virtuale. „Se roaga altcineva Beatricei in afara de Dante, Pelerinul Eternita}ii7 ,3i '. Nu, pentru ca a exista la modul imaginar in raiul lui Dante nu este sinonim cu a exista in Raiul lui Dumnezeu. §i chiar si atunci cand Dante se roaga Beatricei, ea nu este decat „proiectia idealizata a singularita^ii lui Dante insusi, a punctului sau de vedere, ca autor, asupra propriei opere" 39 . Aceasta ipostaza ni se pare ca seamana mult cu cea eminesciana in care „pururi tanar, ochii mei inal^am visatori/ La steaua singurata^ii" 40 . Artistul de geniu se proiecteaza deasupra lumii, superior ei si, in acelasi timp, apt de a se mantui pe el insusi fara Dumnezeu. „Mandria nu este o virtute crestina, dar a fost intotdeauna o calitate esen^iala a marilor poe^i" 41 si orice artist „porneste cu mandrie spre paradis" 42 , intr-o incursiune babilonica individuala. Cei ce refuza, ca nedemn, gestul de a se prosterna inaintea lui Dumnezeu, dar in schimb, alearga sa se inchine artei, rodului plasticizat al imagina^iei umane - pentru ca inchinarea la artist le repugna tot la fel de mult, din cauza egoismului fulminant -, acestia sunt cei care viseaza, ei insisi, 38 Idem, p. 85. 39 Idem, p. 68. 40 Versurile finale din prima strofa a poemului Oda (in metru antic): http://ro.wikisource.org/wiki/Od%C4%83. Harold Bloom, Canonul occidental. Cdrfile §i §coala epocilor, op. cit, p. 8 1 . 42 Ibidem. 24 in mod invariabil, la ipostaza de „zei", de prezen^e deificate in panteonul culturii. Insa, atat creatorului, cat §i admiratorului sau inchis in ^arcul idolatriei, nu-i ramane decat dezamagirea, singuratatea in spa^ii debusolant de infinite ale ve§niciei nefericite, in afara singurei vie^i adevarate a lui Dumnezeu, pe care El ne-a oferit- o §i noua. III. Despre facilul pierderii eternita^ii la rulete metaforice Domnul Gabriel Liiceanu 43 reitera recent la televizor, urmandu-1 pe Noica 44 , ideea ca: „daca trebuie sa cauji o miza a eternita^ii, o gase§ti in cultura" 45 . Nu exista indoiala ca intelectualul, omul de cultura care inlocuie§te calea evanghelica, cu propria sa opliune rafionalist-filosofica, cauta eternitatea, nemurirea, de§i nu il suporta pe colegul sau de cursa lunga, teologul. Omul de cultura, literatul, artistul, filosoful a fost intotdeauna §i ramane obsedat de ve§nicie ca unul care n-o are, care se simte prizonier al imanen^ei, sugrumat de perspectiva senecUuii §i a mor^ii, umilit de colbul perisabilita^ii care se a§terne indiferent peste toate lucrurile care il inconjoara §i care amenin^a sa transforme in pulbere §i productive sale, comorile sale de cultura, mai mult sau mai pu^in, mai devreme sau mai tarziu. El e suparat ca Dumnezeu nu ii da dreptate, ca nu pastreaza nenimicite in istorie toate crea^iile sale, ca nu are siguran^a „inmarmuririi" eterne in palatele gandirii construite cu obstinate. Ar dori ca fic^iunea artei sau a cugetarii sale, a operelor sale, sa paraseasca paginile innegrite de ganduri §i sa devina realitate, o realitate nemuritoare, in care el sa traiasca, pentru ca i se pare frumoasa, pentru ca i se pare ca i se potrive§te, pentru ca e construita de el pentru el insusi §i crede ca e mai oportuna decat Raiul lui Dumnezeu, pentru ca il infiora indumnezeirea pe care n-o in^elege §i de care se teme, 43 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu. 44 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 45 In cadrul talk-show-ului cu Andrei Ple§u, Altfel, de la Realitatea TV, 24 septembrie 2006. 25 crezandu-se rejectat, daca el nu are sensibilitate §i atrac^ie pentru ea. Ar dori ca H. C. Andersen 46 sa traiasca ve§nic in basmele sale §i sa nu moara nebun, la fel van Gogh 47 , la fel Nietzsche 48 ; ar dori ca Eminescu 49 sa traiasca pururea in paduri de mesteceni langa izvoare cristaline §i sub bohi de tei in floare §i sa nu se stinga bolnav §i parasit de toata lumea. Nu ca Dumnezeu sa ii ierte §i sa le daruiasca paduri nemuritoare §i laca§uri ve§nice in Impara^ia Sa, ci ca aceia sa ramana ve§nic in palatele de cle§tar ale plasmuirii min^ii lor. Pentru ca, la randul sau, fiecare vrea sa traiasca in „nemurirea" lui. Insa ei nu §tiu sau nu vor sa afle sau sa admita ca tradi^ia care a pastrat revela^iile dumnezeie§ti ale oamenilor Sfin^i incepand de la Sfantul Adam, apoi Sfanta Scriptura §i revela^iile dumnezeie§ti care au urmat, din car^ile Sfinjilor Paring sau din Vie^ile Sfm^ilor, sunt unicele surse din care a aflat omul despre frumuse^i mai presus de fire §i de la care pornind, a fantazat despre lucruri pe care mintea nu poate sa le conceapa fara ajutor supranatural. In^elepciunea, ca §i sensibilitatea poetica, sunt mari daruri dumnezeie§ti, amprente divine in fiin^a umana, dar ele sunt „mirosuri" dupa care prindem urma ve§niciei, „urmele" lui Dumnezeu pe pamant §i in univers, indicii catre nemurire, nu configuratoare ale vesniciei. Nu ve§nicia are chipul frumuse^ii pamante§ti sau al frumuse^ii ideale umane, ci invers. Insa atunci cand afirmam ca trasaturile dumnezeie§ti sunt, de fapt, ale noastre, atunci suntem cu adevarat lipsrfi de originalitate §i plagiatori, atunci suntem demonici, luciferici. Ce presupune, a§adar, a a§eza miza nemuririi pe cultura? Nimic altceva, decat a crede ca ficfiunile ar putea deveni realitate, ca gandurile omene§ti, care par inalte §i sublime, au o sansa sa FIE ele ADEVARUL. Noi nu stim care este Adevarul, zic oamenii de cultura neafilia^i in mod intim la inva^atura Bisericii, (de§i unii dintre ei pot sa fie §i sa se declare ortodocsi), fapt pentru care sa dam deci o sansa tuturor adevarurilor, care se bat pentru intaietate, 46 Hans Christian Andersen: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hans_Christian_Andersen. 47 A se vedea: http://www.vangoghgallery.com/. 48 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 49 Idem: http://eminescu.petar.ro/opera_completa/index.html. 26 care se inghesuie in panteonul culturii, poate ca unul dintre ele este Adevarul §i am ca§tigat miza. Sa punem, deci, miza pe cultura, {intind eternitatea, zic ei (extrapolam formula Noica - Liiceanu pentru a caracteriza o comunitate de oameni de cultura mult mai larga), fara sa-§i dea seama poate, ca ne tradeaza un ingredient esen^ial al caracterului lor: incertitudinea. Ei nu cred in gandirea lor §i in propriile produc^ii mentale la fel cum crede ortodoxul adevarat in Dumnezeul sau §i in inva^atura Bisericii sale. Ei invidiaza lini§tea lui §i se arata dispre^uitori fa^a de neclatinarea lui la orice adiere ideatica, de§i nu au decat procente minimale de certitudine. §i atunci, in mijlocul avalan§ei de interoga^ii existence, care ii macina interior (uneori pana la disperare), vine solu^ia aparent lini§titoare de con§tiin^e: sa mizam pe adevarul nostru. Poate ca sor^i nevazu^i vor extrage din urna mor^ii ve§nice numele noastre pentru a ne face nemuritori §i vom ca§tiga pariul cu eternitatea. Facuse §i Pascal 50 xmpariu pe Dumnezeu, care e bun din punct de vedere logic, dar un cre§tin ortodox nu gande§te in astfel de termeni economici, negustore§te: nu, noi nu credem in Dumnezeu pentru ca am mizat sau am pariat pe Dumnezeu §i a§teptam sa vedem daca ne iese miza, ci pentru ca avem certitudinea absoluta ca altd miza nu mai existd. De altfel, Pascal propunea pariul pe Dumnezeu pentru atei, nu pentru credincio§i. Domnul Liiceanu insu§i marturisea, in Jurnalul de la Pdltini§, ca Noica, confruntat cu perspectiva mor^ii, dupa ce facuse de multe ori apologia senindtdtii socratice in fa^a celui mai mare vrajmas. al omului, se purta cu totul aiurit §i nelini§tit: „Pe el, care facuse apologia batranetii ca fiind punctul absolut de acumulare al vie^ii, din care este firesc sa se rasfranga sensurile ei cele mai adanci, pe el care se mirase cum de nu a inva^at omenirea culta, de §apte mii de ani incoace, sa moara, pe el care ma uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce facea sau sim^ea altfel decat se face sau se simte indeob§te, 1-am descoperit 50 Blaise Pascal: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal. 27 tremurand, palavragind, chicotind, amenintlnd §i plangand - batrane§te §i omene§te deopotriva" 51 . Altfel spus, Noica insu§i a infirmat, cu pilda vie^ii lui, ca miza pe cultura ar fi cdstigdtoare. Cu toate acestea ucenicul, placandu-i modelul paideutic patristic, considera insa ca nu i se potrive§te poposirea in regdsirea de sine a fiului, ieromonahul Rafail Noica , ci cdutarea nesfdrsitd §i peregrindrile fdrd ajungere undeva, dorin^a de „glorie a spiritului asistata de Dumnezeul culturii" 53 . Credincio§ii ortodoc§i, con§tienti de darul credin^ei lor, nu mizeazd pe Dumnezeu, pentru ca a miza inseamna a crede ca ar mai fi §i alte „numere" ca§tigatoare §i ca eternitatea se ca§tiga la loteria hazardului, hazard care el insu§i exclude credin^a in Dumnezeu §i in pronia Sa, §i atunci am fi sofisti §i absurzi. Cre§tinii ortodoc§i cred in mod absolut in Dumnezeu §i nu i§i pun viat.a §i soarta ve§nica in mainile unor raiionaliste indoieli carteziene care sa formuleze paradoxal certitudini, ci in realitatea vie^ii duhovnice§ti exprimata de formula patristica: iubesc, deci exist. Iubesc pe Dumnezeu, iubesc pe oameni §i toata creatia, deci exist. §i iubesc, pentru ca Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem chipul Lui §i toate potentate creatoare ale fiint.ei noastre nu sunt decat actualizarea acestui Chip, dupa cuvintele Sfantului Iustin Popovici. Trebuie sa spunem aici ca multe nume mari, de oameni ai culturii sau ai §tiin^ei, care se revendica a fi ai lui Hristos §i ai Bisericii, sunt adesea confiscate pentru domeniul exclusiv al culturii de-transcendentalizate, din simplul motiv ca ei n-au fost teologi cu diploma sau cu opera §i, din modestie, nu au facut din credint.a lor intima un motiv de expunere publica repetata, ceea ce face ca urma§ii sa le distorsioneze adevarul vie^ii §i sa le aminteasca doar in treacat apartenent.a §i adeziunea la credintl. Un singur exemplu de confiscare a adevarului in detrimentul credin^ei §i al teologiei, deosebit de graitor pentru istoria §i cultura noastra, e ca to^i marii ganditori din ceea ce se Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltini§ (Un model paideic in cultura umanista), edijie revazuta si adaugita, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, p. 258. 52 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rafail_Noica. 53 Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltini§, op. cit., p. 103. A se observa ca Dumnezeul (culturii) e scris cu d mare, ca sa fie, intr-un fel, ridicat pe aceeasi treapta cu Singurul Dumnezeu Adevdrat. 28 nume§te Evul Mediu romdnesc, deci §i cronicarii, sunt numiti exclusiv „carturari" §i „filosofi", iar operele lor, „filosofice" §i „umaniste", de§i este strigator la cer de evident faptul, ca aceste opere sunt grele de teologie, de morala §i de con^tiin^a cre§tin-ortodoxa. Divanul 54 lui Dimitrie Cantemir 55 este o opera curat teologica §i nu filosoficd, cum s-a incercat a se acredita, iar puritatea dogmatica ortodoxa a cosmologiei sale este de necontestat; la fel §i poemul Via}a lumii 56 al lui Miron Costin , este un poem teologie, §i in inteniia declaratd a autorului §i in elaborare. Dar cand dimensiunea ortodoxa, etica §i teologica, a gandirii lor este remarcata, acest lucru se face aproape intotdeauna cu o pronunt.ata nuantl peiorativa, depreciativa. Mai mult decat atat, in viziunea domnului Virgil CO Candea , segmentul modern al culturii noastre se comporta subversiv §i sabotor fa^a de secolele trecute de cultura cre§tina, intemeiata pe Evanghelie: „Cultura romaneasca, in tot ce are ea specific §i major este o cultura crestind, intemeiata pe Evanghelia in^eleasa ca Scripturd sacra §i mesaj. Se poate reconstitui aceasta cultura de eel pu^in §apte secole prin documente §i izvoare narative. Perioada precedents ne este accesibila prin monumente §i inscrip^ii, sau prin marturii straine. Ultimul secol, al secularizdrii si instrdindrii de tradifie, nu este relevant pentru identitatea crestind a culturii romanesti. (...) Subliniind rolul Evangheliei in cultura romaneasca, nu vom trece sub tacere modul in care acest rol a fost afectat, ca §i in alte par^i ale lumii, de progresul secularizarii in epoca moderna. Exista o opinie necritica privind daunele spirituale provocate de ateismul oficial din Romania in perioada. In realitate, secularizarea culturii elitelor din Romania incepe cu 54 Editia: Dimitrie Cantemir, Divanul, ed. ingrijita si studiu introd.de Virgil Candea, col. Scriitori romdni, Ed. Editura pentru literatura, Bucuresti, 1969, poate fi downloadata in format PDF si Word, de aici (24 mb): http://www.filestube.com/13fd97f7ac246e2803ea/details.html. 55 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 56 Lanivel online aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Via%C5%A3a_lumii. 57 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 58 Idem: http://biserica.0rg/WhosWho/DTPv/C/VirgilCandea.html. 29 eel pu^in un secol inainte, [pentru ca] ea se afirma in timpul revolutiei din 1848 59 . Dupa aceasta data, reformele politice, culturale, educative, operate sub influenza ideilor apusene, provoaca o ruptura dramatica in cultura romaneasca. Partea ei tradi^ionala, cre§tina, inspirata de Evanghelie se refugiaza in Biserica §i monahism dar, de§i covar§itor majoritara, nu are putere in politica oficiala. Aceasta va fi ob^inuta in deceniile urmatoare de o minoritate educata in Occident (liberala), apoi de alta minoritate educata in URSS (comunista), amandoua adversare Tradrfiei creatine, de§i din atitudini politice iremediabil adverse. Cazul este tipic pentru varietatea ac^iunilor §i chipurilor subversiunii in lumea de azi" . Arti§tii de marca, oamenii de cultura moderni, care §i-au exprimat aderen^a la credin^a ortodoxa, sunt oarecum impin§i spre periferia culturii, „certati" pentru lipsa de „deschidere", pentru ramanerea intr-un „cerc inchis" al religiei §i al Bisericii. Ca sa nu mai vorbesc despre membrii clerului bisericesc, care sunt „exclu§i" de la cultura §i intotdeauna de la a fi cita^i in lucrarile carturarilor atei, chiar daca unii dintre ei, precum Fericitul Dumitru Staniloae 61 , a gandit dumnezeie§te, in studii nenumarate §i in volume groase. Personal, mai e un motiv pentru care nu-mi plac mizele: pentru ca cei care mizeaza sau pariaza pe ceva, raman hipnotiza^i, cu ochii ^inta la jocul in care au intrat §i nu-i mai intereseaza nimic din jur, a§teptand sa vada numai daca miza se dovede§te edgtigatoare. Sunt in stare sa piarda totul, poate, dar nu sunt in stare sa se dezlipeasca de masa de joe mai inainte de a se da verdictul, fara sa-i mai intereseze ca§tigul, pentru ca ar in^elege fulgerator, ca a paria e o pierdere de vreme, ca a te obi§nui sd pariezi inseamna a incepe sd pierzi chiar inainte de a edstiga ceva. 59 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_de_la_1848. 60 Acad. Virgil Candea, Evanghelia in cultura romaneasca, http ://www. crestinismortodox.ro/Evanghelia_in_cultura_romaneasca- 1 60- 1 1 2 1 .html. 61 Despre sine: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. Articole ale sale pentru download aici: http://operastaniloae.blogspot.com/ si aici, carti si articole: http://arhiva- ortodoxa.info/autoindex2/index.php?dir=4.document/Biblioteca%20Misionarului%20O rtodox/. 30 Iar cand e vorba de eternitate, mi se pare de-a dreptul neserios sa faci pronosticuri, in sperant.a ca unul dintre ele s-ar putea sa-ti fie favorabil, doar pentru ca iti place sa ascurfi fo§netul frumos al gandurilor tale pe hartie §i sa te imbe^i cu apa rece a ideilor. lata insa ca, dupa o singura vizita la Sfantul Munte Athos, impreuna cu Andrei Ple§u 62 , Gabriel Liiceanu revine in fa^a noastra, pe ecrane, pentru a ne marturisi ca, luand contact cu ritmul isihast al vie^ii monahale athonite, §i-a perceput „vidul interior", „caleidoscopicul vie^ii", „valtoarea" patimilor in care se zbate sufletul sau 63 . Ne spune domnia sa, cu sinceritate zdrobitoare, vorbindu-ne noua §i multimii anonime de privitori, ca in fat.a propriei con^tiin^e: „Mi-am simtit neputin^ele, destramarile..." 64 . De§i domnul Gabriel Liiceanu mai pastreaza, inca, viziunea cailor, a cararilor divergente prin care se poate ajunge la lumina ve§niciei, incepe sa recunoasca, dupa o viatl de truda in campul culturii, intr-un ceas mai tardiv al vie^ii domniei sale (Dumnezeu Singur §tie care ceas este acesta), ca exista o cale lina, o cale in care te aduni §i nu te risipe§ti, o cale pe care ajungi sa te simti ca monahii de la Sfantul Munte, cu o existenja ritmata de porunci (pentru ca ritmul vie^ii duhovnice§ti a fost deosebit de impresionabil pentru cei doi erudi^i vizitatori), iar nu cadenfata 65 de nazuiri navalnice §i de entuziasmul proiectelor concepute fara sa te consul^ cu Dumnezeu, fara a te „investi intr-un orizont care e mai real decat persoana proprie" (Andrei Ple§u) . Ideea ca miza vie^ii tale trebuie sa o joci toata pe o carte, ramane insa, mai departe, ca un cui sfredelitor in con§tiint.a domnului Liiceanu. Domnia sa afirma, cu acela§i prilej, ca la Sf. Munte, „pariul Ortodoxiei se joaca intr-o varianta exemplara". Din punct de vedere rational, logica domniei sale este impecabila. La fel §i din punct de vedere moral-uman sau al moralitatii rationale. 62 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Ple%C5%9Fu. 63 Conform aceleia§i emisiuni, Altfel, amintite mai sus, din data de 29 octombrie 2006. 64 Ibidem. Ne cerem scuze pentru ca citatele noastre sunt foarte aproximative, nu intotdeauna cu totul identice cu cele afirmate, pentru ca in acela§i timp notam §i ascultam ce se discuta mai departe. Insa nu am suprasolicitat interpretarea lor §i nici nu le-am distorsionat in vreun fel, ci ele exprima, cu cea mai mare acurateje §i precizie, cele ce s-au spus cu acest prilej. 65 Ibidem. Andrei Ple§u: „Monahii dau ritm vietii. Noi avem cadenfe, dar nu ritm. . .". 66 Ibidem. 31 A vrea sa nu te aba^i de la crezul vie^ii tale este un lucru ce demonstreaza verticalitate, determinare demna de toata admira^ia, dar pusa exclusiv in felul acesta, problema demonstreaza o tezaurizare in contul ra^iunii §i al moralei autonome, a atitudinii ortodoxe, a credin^ei inse§i, care insa nu este un pariu cu nimeni, nici macar cu tine insu^i. Pentru ca tocmai aceasta este esen^a credin^ei: ea are certitudini inexplicabile rational {Le coeur a ses raisons, que la raison ne connait point - Pascal ), prin ea traiesc oameni care au un ritm perplexant, indelebil, pentru cei cu care vin in contact, oameni care nu a§teapta, in modul eel mai paradoxal cu putin^a, sa fie ca§tigatori, care deznadajdurfi defmitiv ca ar putea fi in stare de vreun lucru bun, nadajduiesc mai presus de nadejde in mila lui Dumnezeu. Ei, adevaratii ortodocsi (care se mai numesc §i Sfinfi), au pierdut dorin^a de ca§tig §i nu mai au decat marele dor de a pierde cu adevarat totul, de a redeveni nimic, pentru ca din nimic creeaza Dumnezeu: „Intorcandu-ne intra nimic [prin pocain^a] - noi devenim materialul din care Ii este propriu Dumnezeului nostra a fauri" 68 . Efortul cre§tinilor ortodoc§i este distructiv, nihilist, nimicitor pentru ca este o stradanie infernal de grea §i de covar§itoare, de a narai increderea in sine, constrac^ia babilonica a propriei deveniri. Din acest punct de vedere, Ortodoxia ar trebui, in mod logic, sa fie captivanta pentru tinerii sau pentru to^i intelectualii care aleg filosofiile negativiste, anarhice, sataniste, doar ca ortodoxul muta perspectiva nega^iei de la Dumnezeu catre sine insusi, fapt pentru care i|i trebuie un curaj, o vitejie mult mai mare decat dau dovada „titanii" luptei cu Dumnezeu, caci conflictul cu sine atinge cote insuportabile, devenind adesea feroce. Devenirea intrufiinfd ortodoxa inseamna anihilare de sine de cea mai sangeroasa spe^a, ucidere de orgoliu §i nimicire de mandrie pana la ultima picatura. Devenim fiinfe atunci cand traim grozavia perspectivei des-fiinidrii noastre prin pacat. 67 Blaise Pascal: „Inima are ratiuni, pe care ratiunea nu le cunoaste". 68 Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, op. cit, p. 179. 69 Aluzie la titlul cartii lui Constantin Noica: http://www.humanitas.ro/humanitas/devenirea-intru-fiinta-scrisori-despre-logica-lui- hermes. 32 Anularea de sine a ortodoxului este cea care ii permite lui Dumnezeu sa Se manifeste intru el creator, pentru ca numai El este Creator, iar noi, ontologic, nu ne putem crea nici pe noi insine, nici nimic altceva. Asa ca Ortodoxia nu traieste in mediul pariurilor, precum o face cultura, ci a rezultatelor ontologice evidente. Ea nu vede cai multiple de desavarsire, pentru ca in^elege sa existe doar o singurd cale: coborarea in iadul fericitei deznadejdi smerite. Restul nu depinde de om. Restul, adica invierea si indlfarea, invesnicirea, e darul lui Dumnezeu. 33 Mass-media - a patra putere a statului 70 Mass-media , §i in special televiziunea, a devenit, din trdmbiiatul cenzor al abuzurilor politice §i sociale, un mijloc de manipulare a popula^iei, in profitul tocmai al celor pe care se presupunea ca este chematd sd u dema§te, fiind un narcotic pentru adormirea con§tiin^elor §i pentru destabilizarea mentala §i spirituals a oamenilor. Vizionand miercuri seara, 5 iulie 2006, la postul 7 1 DDTV , un film cutremurator despre confiscarea liberta^ii 79 presei in SUA, film intitulat Orwell s-ar rdsuci in mormdnt §i realizat de o televiziune americana, mi s-au deschis ochii §i mai mult asupra realita^ilor lumii de azi. Realizatorii acestui remarcabil material trageau un semnal de alarma foarte vehement asupra faptului ca in senatul american se duce o apriga batalie intre cei ce apara libertatea presei §i cei care vor sa o sugrume, prin votarea unei legi initiate de curand §i care permite corporator gigant sa inghita toate posturile mici, independente, de radio sau TV, astfel incat orice voce individuals sa poate deveni solubila in marea de informa^ie ce reprezinta exclusiv, punctul de vedere al marilor trusturi de presa, care, la randul lor, sunt total obediente fa^a de marile companii fman^iste. In film se atragea aten^ia ca nu adevdratele §tiri, de o important capitala pentru populate, sunt oglindite de catre mass-media, ci vigilen^a poporului este adormita intr-un mod foarte pervers, aten^ia sa fiind deviata catre ceea ce interesele comerciale §i politice dicteaza. Politica insa§i este dirijata de interese fmanciare colosale. Situa^ia a inceput sa se deterioreze foarte mult incepand cu epoca lui Ronald Reagan , degradare care a continuat intr- un mod alarmant mai ales odata cu instalarea la putere a administra^iei conduse de G. W. Bush jr 74 . 70 Articol editat la nivel online pe data de 7 decembrie 2006. 71 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/DDTV. 2 George Orwell (pseudonimul literar si jurnalistic al lui Eric Arthur Blair): http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Orwell. 73 Ronald Wilson Reagan: http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Reagan. 74 George Walker Bush: http://en.wikipedia.org/wiki/George_W._Bush. 34 Filmul sus^ine ca exista dovezi incontestabile ale faptului ca actualul pre§edinte al SUA a falsificat alegerile, intrucat in Florida, Curtea Supremd a suspendat numaratoarea voturilor inainte ca adevarul, ce fusese confirmat in sondaje, anume ca Al Gore era invingator, sa iasa la iveala. Cu toate acestea, nu a existat niciun scandal de presa pe acest subiect. Ca §i in cazurile 11 septembrie 16 §i invadarea Irakului 1 ' ', presa a oglindit in propose covar§itoare punctele de vedere oficiale §i nu au fost initiate dezbateri polemice semnificative pe aceste subiecte, tratandu-se cu o indiferentl incredibila din punct de vedere profesional, nenumaratele §i profundele controverse pe care le-au iscat toate aceste evenimente. Dimpotriva, cand au existat voci protestatare, din partea unor oameni implicate sau care prezentau dovezi zdrobitoare, acestea nu s-au regasit in emisiunile TV sau in paginile ziarelor, de§i constituiau subiecte foarte fierbinti. Legaturile stranse de afaceri ale familiei Bush cu familia no Ben Laden , o familie deosebit de influenta in Arabia Saudita, sunt mai mult decat suspecte §i, cu toate acestea, nu izbucne§te niciun scandal de presa pe aceasta tenia, nimeni nu protesteaza §i nimeni nu demisioneaza ci, dimpotriva, ^intele predilecte ale ziari§tilor sunt adversarii politici ai pre§edintelui Bush. Ceea ce am enun^at pana acum sunt numai cateva idei sumare ale acestui film, care insa m-a lasat sa am o viziune mai pertinentd asupra ceea ce inseamna presa §i, mai ales, televiziunea, in societatea de astazi. Dupa 1989, multa lume a considerat la noi, ca televiziunea na^ionala a fost mereu aservita puterii - indiferent care era aceasta - §i intr-o propor^ie mai mare sau mai mica, cred ca este un fapt adevarat. Se spera ca apari^ia televiziunilor private va aduce o briza proaspata §i racoritoare de adevar pentru romani, o schimbare in bine a situa^iei. Dezamagirea a fost insa mare, direct propor^ionala cu a§teptarile, pentru privitorul insetat de frumuse^e §i adevar. Astazi, cu excep^ia posturilor infiin^ate de Dan Diaconescu 79 , care emit insa in condrfii modeste §i care par a fi altceva, fara a intra acum in alte comentarii detaliate, §i a 75 Albert Arnold Al Gore Jr.: http://en.wikipedia.org/wiki/Al_Gore. 76 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_din_l l_septembrie_2001. 77 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 78 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Bin_Laden_family. 79 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Diaconescu. 35 televiziunii na^ionale, care a incercat in ultimul timp sa se detaseze fa^a de restul televiziunilor, fara sa reuseasca prea mult, toate televiziunile private din Romania formeaza un cor de opinie uniformizat, cu mici disonan^e, care pot parea chiar penibil de false (prost concertate) unui ochi patrunzator. Opiniile divergente care vin sa ne intareasca credin^a in libertatea de expresie, sunt lasate sa zboare din colivie intr-un mod controlat, astfel incat sa nu faca decat sa sporeasca haosul mental, neincrederea si dezorientarea care ii stapaneste pe mul^i dintre romani. Dupa cum standurile magazinelor ne iau ochii cu o diversitate falsa a produselor, diversitate care este, in realitate, numai a firmelor producdtoare, nu si a produselor oferite, care in esen^a, sunt purine si elementare, la fel si spa^iile de emisie abunda prin iluzia numarului mare al opiniilor exprimate, opinii care sunt insa canalizate intr-un unic flux de gandire propice epocii consumiste si libertine pe care o strabatem, destinat pentru a forma alte concept decat cele tradrfionale si pentru a parazita constiin^ele. Iluzia abunden^ei de opinii este sus^inuta si de selec^ia personajelor emitente, selec^ie ale carei criterii sunt in mare parte discutabile si care are „responsabilitatea" sa le faca sa para exponent tuturor paturilor sociale din Romania, otyinandu-se efectul scontat de diversitate si reprezentativitate. Insa nu trebuie sa ne asteptam ca redactorii sau prezentatorii TV sa recunoasca in vreun fel ca sunt manipulaii sau ca ne manipuleazd pe noi, pentru ca salariile consistente au capacitatea de a distorsiona sinceritatea fa^a de tine insu^i si fa^a de ceilal^i. Ni se vinde, intr-un mod agresiv, ideea ca ziaristii sunt niste impdtimiti ai profesiunii lor, niste maniaci ai libertdtii de expresie, care isi pun adesea via^a in pericol, ca niste adevara^i eroi, pentru informarea popula^iei, ca ei sunt de partea noastra, a oamenilor amara^i si storsi de iluzii. Nimic mai fals. Tintele lor, care vizeaza audien^a, in loc sa fie subiecte care sa ne acapareze aten^ia prin pertinen^a lor si prin important capitala pentru societate si pentru condi^ia persoanei umane sunt, in aproape 99 % dintre cazuri, hilare, deviind eel mai adesea in emisiuni grotesti sau in relatarea alarmist-penibila a unor drame sau comedii personale, de interes general minim. Generalizarea panicarda a impresiei de violent si de haos este tocmai ceea ce constituie perdeaua de fum din care 36 mingle noastre, odata invaluite, nu trebuie sa mai discearna adevarul. Mai mult, din reportajele difuzate, atunci cand e vorba de lucruri grave, de razboaie sau alte evenimente importante care se petrec in lume, injelegem ca eroii nu sunt cei care luptd pentru dreptate sau cei care suferd, ci... ziaristii care au avut curaj (pe bani mul^i!) sa relateze aceste evenimente. Pentru aceea§i suma, ar avea mul^i acela§i curaj nebunesc. Insa umanismul scos de la naftalina al celor ce concep multe din emisiunile TV creeaza impresia ca se dore§te a se aduce in scena omul simplu, ignorat pana acum, care se treze§te in luminile rampei, §i care se considera astfel centrul atenfiei §i crede, in aceasta ipostaza, ca lumea e avida sa-1 imbra^i§eze §i sa-1 consoleze pentru nefericirea lui. §i tot mass-media ne-a inoculat incet, dar sigur, §i aceasta idee, ca omul, ca sa existe, are nevoie de aprobarea opiniei publice, ca instanid supremd, care ne reglementeazd faptele, in locul lui Dumnezeu. Cre§tinul ortodox insa nu traie§te din aprobarea pe care i-o acorda opinia publica, ci din dorin^a de a fi placut lui Dumnezeu, chiar daca to^i oamenii de pe planeta ar fi impotriva lui. Ni se impun concepte sj credin^e noi, prin a§ezarea in ecrane a tot felul de personaje, care par ca noi sau dintre noi, ale caror apari^ii §i personality sunt hiperbolizate prin repetitivitate §i prin iluzii optice ce {in de tehnica vizualului, prin punerea intr-o lumina favorabila in mod permanent. Na§terea unor personality din neant, care au emisiuni proprii sau care apar frecvent pe televizoare, are scopul de a inchide gura protestatarilor impotriva a ceea ce este ignobil, imoral §i josnic, fiindca ni se serve§te drept raspuns tocmai acea concepte, care a fost inoculata in mod programatic in mintea oamenilor, anume ca schimbarile de mentalitate, pe care le vedem si le traim §i unii dintre noi le suportam cu greu, de fapt - zic ei - ar fi sus^inute de majoritatea popula^iei, care dore§te sa evolueze, ca dovada, personajele care apar la televizor §i care fac rating, pentru ca omul nu gase§te altceva la ce sa se uite sau pentru ca i s-a creat sentimentul ca este puternic, daca este solidar cu ceea ce se intampla. Dar tot acest circ mediatic, este comandat de sus, §i in afara de faptul ca aduce sume exorbitante unor persoane care se lafaie in boga^ii, pentru ca ne fac serviciul de a ne prosti §i a ne sataniza tot mai mult, are rolul de a distrage aten^ia de la 37 adevaratele probleme, cele fundamentale, ale vie^ii, de a ne adanci in egoism §i a ne insingura in fiin^a noastra, pana la pragul demen^ei, §i de a ne astupa bine ochii pentru ca cei de la putere, care invart banii §i politica, sa-§i poata face lini§ti^i treaba mai departe, fara a fi deranja^i de con§tiin^e treze §i vigilente, in mijlocul unui haos lamentabil, cum ne este prezentata a fi lumea de astazi, din care Dumnezeu S-a retras (cum spun catolicii §i protestan^ii), o lume careia nu i se mai da nicio sans a. Se platesc bani grei -,dar se ca§tiga bani inca §i mai grei -, pentru faptul de a ni se vinde un circ cat mai fioros §i mai salbatic, cu gladiatori moderni §i animale cu chip uman care sfa§ie inimi: ale celor nevinova^i §i prea sensibili. In timp ce painea consta dintr-o alimenta^ie din ce in ce mai chimizata, mai deficitara §i mai anaturala, pentru ca omul sa nu mai recepteze nimic frumos despre el insu§i §i sa nu se mai inal^e cu mintea la Creatorul Sau. Cu trupul §i cu sufletul sau, omul este omorat sistematic, calculat, este jupuit de adevarata sa fire §i identitate divino- umana, incet, cu meticulozitate, iar mass-media §i, cu precadere, televiziunea, este §i va deveni tot mai mult o piesa importanta in acest proces de dezumanizare §i de inrobire a oamenilor. Ea nu mai este acea a patra putere din stat, capabila sa cenzureze abuzurile celor care se imbata de putere §i de lux, ci ea s-a preschimbat intr-o for^a docila, manipulata §i manipulanta, dupa dorin^a celor care au in maini fraiele acestei lumi care, sarmanii, nu §tiu ca §i ei nu sunt decat ni§te pdpu§i mapef pentru stapanitorul acestei lumi, care nu are partake cu Hristos. Circul mediatic vrea sa ne convinga ca salbaticia este adevarata noastra fire sj ca singurul loc de manifestare este aceasta lume corupta, lume a instinctelor, in care supravie^uie^te numai eel care este eel mai crud, mai calculat §i mai rau. Cei de sus au interesul ca noi sa credem ca suntem ni§te animale, pentru ca nici ei sa nu mai fie judeca^i pentru ceea ce fac. 1 Un show de televiziune mai vechi, in care, in spatele papusilor manuite cu grija vorbeau actorii. De aceea papusile mapet inseamna oameni manipulati, care cdnta ceea ce li se dicteaza. 38 Daca insa ne vom trezi §i ne vom ^ine de Hristos §i de Biserica noastra, avem o §ansa sa ne facem auzi^i in aceasta lume §i sa ramanem vii §i intregi pentru cea viitoare. 39 Limba romdnd este pentru om, nu omul pentru limba romdnd Q 1 Limba romana este acea limba latina vorbita defectuos, in raport cu varianta ei literara, (la care se adauga elemente lingvistice mai vechi §i mai noi, caracterizabile prin aceea§i trasatura „non-academica"), de-a lungul vremii, de catre locuitorii din spa^iul carpato-danubiano-pontic, cunoscut, indeob§te, sub numele de Romania. Pe scurt §i in mare, aceasta este defmrfia limbii noastre, regasita in toate manualele de istoria limbii romane: limba romdnd este o latina vulgara, (respectand op^iunea majority lingvi§tilor pentru propor^ia covar§itoare a elementului sau latinesc). Aceasta definite se preda in toate faculta^ile cu profil filologic §i pe aceasta am inva^at-o §i eu. In acela§i fel este formulata §i defmrfia limbii franceze, §i a celei spaniole, portugheze etc. Cu alte cuvinte, vorbind in termeni mai pu^in specializa^i, pe in^elesul tuturor, o limba este creata de oameni pentru oameni. Limba romana, ca §i toate celelalte limbi ale pamantului, nu este decat o entitate lingvistica in miscare neincetata, intr-o continua transformare, §i acest domeniu lingvistic este printre pu^inele in care regulile sunt facute pentru a fi, daca nu neaparat incalcate, eel pu^in periodic modifwate. O limba nu este creata de institu^ii de inva^amant §i nici de foruri academice: acestea numai constatd evolu^ia limbii, constata existen^a unor reguli, dar §i mobilitatea lor excesiva, de care oricare dintre cercetatorii in domeniu este extrem de con§tient. In aceste condrfii, voi aduce discu^ia spre ceea ce ma doare mai mult, §i anume spre faptul ca exista persoane prea pu^in avizate §i prea pu^in con§tiente de rela^ia intima a omului cu limba pe care o vorbeste, dispuse a repartiza etichete ireveren^ioase sau chiar malrfioase §i jignitoare asupra unor vorbitori, scriitori sau traducatori ce manifesto op^iuni personale pline de originalitate, surprinzatoare, in exprimarea acelei incandescence interioare a trairii §i a experien^ei lor, din care rezulta adesea acea aritmie a cuvintelor care deranjeaza Articol editat la nivel online pe data de 8 decembrie 2006. 40 urechile academic-cumhui (dar, de multe ori, nici macar academic, din pacate!) ale celor cu inima rece. Foarte mul^i dintre noi am ramas la faza infantila, scolareasca si scolastica, in acelasi timp, de a crede ca cineva (poe^i, scriitori, savan^i, etc.) ne-a facut noua limba, iar noi nu trebuie sa iesim din cadrele impuse de regulile din manuale, ceea ce, pare-se ar insemna o adevarata blasfemie: ar insemna sa calcam sambata, acea „sambata" a fariseilor si carturarilor, iar nu adevarata odihnd pe care Dumnezeu a lasat-o oamenilor. Insa noi trebuie sa in^elegem crestineste ca e nevoie sa ne odihnim in limba, sa ne odihnim duhul vorbind si sa odihnim si pe arfii si nu sa implinim legea, fara mila! Mul^i vorbesc cored gramatical, dar nu odihnesc pe nimeni prin cuvintele lor. Limba e un „organ", un „madular" al omului, desi cuvantul este imaterial, inefabil. Ea este unul dintre aspectele cele mai pregnante ale umanita^ii noastre, ale firii noastre, este un „peisaj" al duhului si al ra^iunii noastre, expus privitorilor, un „vernisaj" al interiorului nostra prin care alegem sa ne facem cunoscu^i aproapelui intr-un fel sau altul. Ea este tot atat de unicd pe cat este omul de unic. A atenta la unicitatea expresiei, a refuza dreptul cuiva de a iesi din sabloane lingvistice impersonale, inseamna, intr-o exprimare care poate parea unora prea dura, a atenta la unicitatea creafiei lui Dumnezeu. Spuneam mai devreme ca limba nu este creafia cuiva, dar fara ca sa fie un non-sens sau un paradox in cele ce spun, ea este creafia Cuiva, a lui Dumnezeu Insusi, a Cuvantului care daruieste „cuvant cu putere multa" si a Duhului, Care insufla via^a: „Duhul este Cel ce da via^a. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata" (In. 6, 63). Omul ii este indatorat lui Dumnezeu nu numai pentra via^a sa, pentra sufletul si trupul sau, ci si pentra tot ceea ce stie. Se spune, de obicei, ca omul a „inventat". Dar daca ne uitam mai bine, el n-a „inventat" si nu a „creat" nimic singur. Cand omul a calcat poranca lui Dumnezeu, el si-a confectionat o centum din franze de smochin (Fac. 3, 7), dar haine, acoperamant cu adevarat, i-a facut tot Dumnezeu (Fac. 3,21). Cercetand legile din Vechiul Testament, vom observa ca Dumnezeu 1-a inva^at pe om si cele mai mici amanunte ale 41 comportamentului sau, mergand pana la igiena personala, pana la cea mai intima cura^enie de care avea nevoie ca sa nu se imbolnaveasca. Iar artist 1-a facut pe om tot Dumnezeu, cand i- a dat har lui Be^alael pentru a fauri cortul marturiei (Ie§. 31,2- 5). ' Cu atat mai mult, darul cuvantului, harul cuvantului frumos 1-a dat omului Dumnezeu. Adevarata marturie despre limba sau vorbirea frumoasa a cuiva nu o da gramatica, parelnic impecabila, ci o da sfinienia vie^ii lui. Vede^i sfinienia vie^ii §i ve^i afla viul limbii de care se sluje§te cineva, ve^i intrezari prin el frumuse^ea Duhului mai presus de care nu exista frumuse^e! Cea mai frumoasa limba, expresie, de pe fa^a pamantului se gase§te in de Duhul Sfant insuflatele Scripturi. Dumnezeu vorbe§te cu noi limba cea mai dulce, roste§te cuvintele cele mai adanci §i mai poetice. Poezia este un vesmdnt al limbii pentru ca este mai intai un dar al lui Dumnezeu de care se bucura sufletele sensibile, iar Sfinfii, ca cei mai sensibili dintre oameni, sunt cei mai mari poeii, dupa cum spunea Fericitul Porfirie Bairaktaris . De aceea cred ca ar fi bine ca fra^ii no§tri infierbanta^i prea tare de postura lor de gardieni ai corectitudinii limbii academice, sa se gandeasca de doua ori inainte de a trece cu tancul ne-sim^irii lor duhovnice§ti, peste florile cuvintelor smerite §i peste roua sudorii altora. Limba nu este apanajul nimanui - §i tocmai cei mai mari arti§ti §i poe^i, precum Eminescu 83 sau Nichita Stanescu 84 au recunoscut aceasta de multe ori -, pentru ca este un dar al lui Dumnezeu. Ea nu poate fi confiscate de reguli, pentru ca libertatea ei e garantata de libertatea duhovniceasca a omului. Nu de libertatea de expresie a societa^ii democratice, nu de pretinsa libertate a omului de a se prostitua moral, de a se demoniza chiar, „garantata" de democratic §i de libertinajul moral §i spiritual al societa^ii noastre, care se rupe cu buna §tiin$a de Dumnezeu, ci dimpotriva, numai de libertatea duhovniceasca. Insa o parte dintre fra^ii no§tri ortodoc§i uita acest lucru §i i§i amintesc numai de faptul ca ei il au imparat doar pe Cezarul, adica o cultura ale carei reguli nu sunt duhovnice§ti, o 82 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Porfirie_%28Bairaktari%29. 83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu. 84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 42 cultura care are la temelie valori umane §i nu divino-umane, impotriva careia ei se declara luptatori, dar adora sa fie considerate ca facand parte dintre „elite" culturale. §i, sa fim sinceri, acesta este motivul pentru care „intelectualitatea" lor cauta sa se afirme generos, macar in sens distructiv, pentru ca in sens ziditor nu se pricep la fel de bine sa o faca. Exista o lege nescrisa, a bunului simt., care indeamna pe om, de la sine, sa nu critice §i sa nu scuipe peste ceea ce el nu poate sa faca sau ii e lene sa incerce sa faca. Daca am respecta-o mai des, daca nu am avansa cu bocancii in intimitatea creatoare a celor care scriu sau traduc, daca am incerca sa nu terfelim sensibilitatea ginga§a a trairii lor §i nu am arunca golane§te, cu pra§tia, in porumbelul inaltlrii lor spre Dumnezeu, ar fi mai bine. Ar fi mai bine pentru ei §i pentru noi §i pentru poporul ortodox care a§teapta apele prospetimii duhovnice§ti sa inunde sufletele noastre arse de lipsa de ingenuitate a demonismului refractar la Frumos §i Adevar, care da buzna in viat.a noastra prin mesaje obsesive, reflectorizate de o societate care a fost invat.ata sa se obi§nuiasca §i sa aprecieze uratul, sub toate formele. Noi, cre§tinii ortodoc§i, spunem ca iubim comuniunea, dar cautam sa zdrobim pe cei care nu joaca dupa reguli care nu sunt ortodoxe. Mai bine ar fi sa nu mai hulim pe cei carora Dumnezeu le daruie ravna sa scrie §i sa traduca §i nici limba noastra sfm^ita cu lacrimi §i sudori duhovnice§ti, a§a cum rasare ea din stradaniile acelora, pentru ca cei care au mladiat-o, insufla^i de Duhul Sfant, unii ca Sfm^ii Dosoftei 85 , Antim Ivireanul 86 sau Grigorie Dascalul 87 , nu ne-ar aproba intr-un asemenea demers coroziv duhovnice§te. Toleran^a §i dragostea ne sta mai bine noua tuturor. 85 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei. 87 Idem Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul. Idem: http://www.sfant.ro/sfinti-romani/mitropolitul-grigorie-dascalul-al-tarii-romanesti.html. 43 Noua politicd esteticd postmodernd privind fizionomia §i vestimentafia Infiorarea teribila a lumii occidentale in fat.a senectu^ii §i a mortii cade mai nou pe capul romanilor sub forma de politicd esteticd naiionald, ca o noua fericire doctrinara menita sa ne destupe mingle fatl de cum trebuie sa apreciem bunul sau pros tul gust cotidian. Televiziunile, care au renun^at de mult la a face educate culturala §i morala, s-au apucat, in schimb, sub imbolduri financiar-comerciale evidente, sa ne dea lec^ii despre cochetdrie §i sa ne faca educate estetico-vestimentard in modul eel mai practic cu putintl, cu exemplificari concrete pe vedete. In spatele acestor lec^ii gratuite insa, n-am putut sa nu observam cum ni se preda o doctrina furibunda a noii filosofii mondiale anti-naturale^e §i pro-dezumanizare, ce urmare§te transformarea omului intr-un artefact uman. Un exemplu de astfel de emisiune este CiaoTV 89 , de la Prima TV, prezentata de Cdtdlin Dezbrdcatu', al carei tipar trebuie insa cautat peste ocean, dupa cum m-am lamurit §i eu mai bine urmarind un film american pe tema expusa mai sus, difuzat de BITVpQ 24 septembrie 2006. In acest film, staruri americane dintre cele mai celebre, erau surprinse de paparazzi in diferite ipostaze, in care, din impardonabild neglijen^a, lasau sa se vada efectele imbatranirii sau ale kilogramelor in plus pe trupul lor, sau erau imbracate prea simplu §i modest pentru numele pe care le poarta. Fotografiile de acest gen, luate pe furi§, erau puse in contrast cu filme de la decernarea premiilor Oscar sau de la alte ocazii speciale, in care aceste vedete aratau seducatoare, ebluisante 90 , provocatoare in eel mai inalt grad cu putin^a, evident, fara sa permita sesizarea ridurilor sau a altor defecte corporale. Articolul a fost editat la nivel online pe data de 9 decembrie 2006. 9 A se vedea: http://www.program-tv.ro/program-prima-tv/ciao-tv-reality-show-rel.- sid298026.html. 90 O romanizare a substantivului frantuzesc: eblouissement = 1. tulburare a vazului din cuza unei lumini prea puternice sau a unei stari fizice proaste; 2. (fig.) uimire. Autoarea, la modul ironic, vrea sa spuna ca fotografiile facute astfel dorec sa ne ia ochii, sa ne vrajeasca, cand, de fapt, nu exista nicio vraja in ele. 44 Intre celebritatile surprinse de paparazzi in situatii defavorabile se numarau: Cher 91 , Melanie Griffith 92 , Whitney Huston 93 , Madonna 94 , fetele de la Spice Girls 95 , Britney Spears 96 , Elton John 97 , Bjork 98 , Christina Aguilera", Shannen Doherty 100 , Martha Steward 101 , Debra Messing 102 , Kirstie Allie 103 , Sharon Stone 104 , Alec Baldwin 105 , Don Johnson 106 , Dean Cain 107 , Jennifer Aniston 108 , Michael Jackson 109 , Cindy Crawford 110 , etc., etc. Filmul cu pricina dorea sa ne induca, mai intai de toate, percep^ia ca este o adevarata „erezie" §i un veritabil socpsihic, sa-ti vezi idolii, pe care i-ai cunoscut anterior in contururi perfecte, redu§i la ipostaza unor oameni normali, suferind din cauza unor dezamagitoare defecte corporale sau refuzand sa se adapteze, in fiecare clipa a vie^ii lor, tiraniei industriei fashion. Astfel, co§urile sau ridurile vizibile in situatii normale de viaja, au fost expuse §i ridiculizate in mod pantagruelic 111 , fiind detestate pe un ton de ipocrizie gre^os nu numai pentru o con^tiintl ortodoxa, ci §i pentru orice om care mai pastreaza o urma de bun simf. Au fost considerati detestabili, intr-o masura chiar §i mai exagerata, sdnii lasafi, precum §i expunerea, spre exemplu la plaja, a grasimii depuse in exces pe coapse la femei, §i pe 91 Nascuta Cherilyn Sarkisian: http://en.wikipedia.org/wiki/Cher. 92 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Melanie_Griffith. 93 Whitney Elizabeth Houston: http://en.wikipedia.org/wiki/Whitney_Houston. Nascuta Madonna Louise Ciccone: http://en.wikipedia.org/wiki/Madonna_%28entertainer%29. 95 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Spice_Girls. 96 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Britney_Spears. 97 Numele sau de scena e un pseudonim. Adevaratul sau nume este: Sir Reginald Kenneth Dwight. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elton_John. 98 Bjork GuSmundsdottir: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bj%C3%B6rk. 99 Christina Maria Aguilera: http://ro.wikipedia.org/wiki/Christina_Aguilera. 100 Shannen Maria Doherty: http://ro.wikipedia.org/wiki/Shannen_Doherty. 101 Martha Helen Stewart: http://en.wikipedia.org/wiki/Martha_Stewart. 102 Debra Lynn Messing: http://en.wikipedia.org/wiki/Debra_Messing. 103 Kirsten Louise „Kirstie" Alley: http://en.wikipedia.org/wiki/Kirstie_Alley. 104 Sharon Yvonne Stone: http://en.wikipedia.org/wiki/Sharon_Stone. 105 Alexander Rae „Alec" Baldwin III: http://en.wikipedia.org/wiki/Alec_Baldwin. 106 Donnie Wayne „Don" Johnson: http://en.wikipedia.org/wiki/Don_Johnson. 107 Nascut Dean George Tanaka: http://en.wikipedia.org/wiki/Dean_Cain. Nascuta Jennifer Joanna Anastassakis, acum: Jennifer Joanna Aniston. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Jennifer_Aniston. 109 Michael Joseph Jackson: http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Jackson. 110 Cynthia Ann „Cindy" Crawford: http://en.wikipedia.org/wiki/Cindy_Crawford. Aluzie la ciclul de nuvele Viata lui Gargantua si a lui Pantagruel, scris de Franfois Rabelais, unde se enormizeaza, pana la grotesc, defectele umane. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gargantua_and_Pantagruel. 45 burta la barba^i, asociata cu lipsa, de acum binecunoscutei §i la 119 noi, musculaturi, care se dobande§te prin trasul la fiare . Vedetele cu pricina au fost acuzate, la modul propriu al cuvantului, ca se comporta ca ni§te oameni normali sau ca isi fac singure cumpdrdturile, in loc sa-§i trimita, in acest scop, personalul specializat la pia^a (pardon, super-market). Madonna e vinovata ca a ie§it pe strada imbracata casual 113 , Don Johnson pentru ca manca un hot-dog cu pofta §i avea cama§a necalcata, Dean Cain (alias Superman), pentru ca §i-a permis sa puna pe el cateva kilograme §i apoi, cu acest look dezagreabil, sa agreseze plaja, Jennifer Aniston pentru ca se machia la volanul ma§inii sale (in timp ce sta^iona intr-o parcare), etc. Concluzia realizatorilor era ca vedetele §i super- vedetele nu i§i pot permite sa apara in fa^a privitorilor §i a fanilor, chiar §i pe strada, chiar §i intr-o plimbare banala, fara ca mai inainte sa treaca prin operarea de retu§uri radicale asupra lor, de catre super-stilisti §i super-machiori. Ironia acida §i nemiloasa a realizatorilor denota insa multa invidie §i du§manie. Noi §tim insa prea bine ca televiziunile nu amendeaza niciodata comportamentul indecent, imoral sau blasfemiator, de multe ori, al vedetelor, decat, poate, daca gesturile lor reprezinta, la un moment dat, o contravenien^a penala, ba dimpotriva, aerul non-conformist §i nihilist-anarhist degajat de manifestarile lor artistice, este mult popularizat §i apreciat atat de media, cat §i de publicul indoctrinat cu noile ideologii postmoderniste. In schimb, iata ca devine o rusine inexprimabila §i un motiv de pudoare infinitd, sa fii om, sa imbatrane§ti, sa te prezin^i cu riduri pe fa^a §i sa nu mai ai un corp perfect (dupa ce ai trecut de 40-50 de ani!), sau sa nu te imbraci cat mai aiurit cu putin^a, ca sa nu incalci regulile vestimentare impuse de autoritatea caselor de moda §i a stili§tilor. Corectarea deficienfelor corporale (sani prea mici, riduri, grasime care pare excedentara §i trebuie extirpata, membre sau par^i ale corpului care trebuie ajustate sau marite) sau a imaginii proprii prin machiaje combinate cu vestimentare fantezista §i excentrica, ^ine insa de o filosofie §i o mentalitate profund anti-cre§tine, care sunt implantate din ce in ce mai mult §i in societatea noastra. 112 Adica prin mersul la sala de sport. 113 Adica cam ca aici: http://www.inadesigncompany.ro/produse/categorie- costume/tinuta— casual. 46 Asistam tot mai des la incurajarea prin media a celor cu posibilita^i financiare, vedete sau oameni obi^nurfi, de a apela la chirurgia plastica, pentru a nu suferi o regretabila insatisfacjie psihologicd, in cazul ca li se pare ca nu mai au succes la public sau in societate din pricina look-ului. Psihoza ni se pare insa ca este intretinuta tocmai de cei care afirma ca ofera remediul! Noile filosofii de via^a, pentru care conteaza exteriorul, aparen^a, prezentarea §i deloc interiorul, sufletul, impun fiin^ei umane standarde, a§a-zis estetice, care sunt mutilante, atat pentru trup, cat §i pentru suflet. Putem face aici o comparable cu societa^ile §i civiliza^iile care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei fara a cunoa§te pe Dumnezeul adevarat, §i care toate (eel pu^in despre cate am auzit noi) aveau §i au - a se vedea triburile africane de astazi 114 - in mentalitatea lor, ideea de corectarea unor date genetice ale trupului uman, de re-formulare a trupului, din convingerea ca o anumita malformatie capatata voit (generata in mod violent §i profund dureros, a§a cum sunt §i opera^iile estetice, de altfel) face trupul mai atragator §i mai estetic decat este in mod natural. A se vedea: http://www.descopera.ro/cultura/5166890-arta-decorarii-corpului-uman. Fotografia e preluata din cadrul acestui articol. 47 In societatea chineza medievala, spre exemplu, femeile i§i maltratau laba piciorului, prin strangerea ei cu cruzime in fe§e, de la varste fragede, care faceau ca laba piciorului sa nu mai creasca 115 §i sa se prezinte ca un fel de ciot la maturitate (in emisiunea pe care am vizionat-o noi pe aceasta tenia, erau prezentate femei care inca §i astazi mai practica acest lucru), pentru ca se considera ca piciorul cat mai mic este §i eel mai frumos. Ieri, 28 octombrie 2006, citeam in presa ca barbatii chinezi doresc astazi, in numar tot mai mare, sa recurga la operatii estetice care sa le lungeasca picioarele, pentru a fi mai inahi cu pana la zece centimetri 116 , pentru ca sunt la moda oamenii inaUi (a se citi: din rasa caucaziana) §i ace§tia au succes in societate §i sunt preferafi la angajare. Tot in presa §i tot zilele acestea, am aflat ca, la noi, silicoanele ajutd la CV., pentru ca sanii mari ^in loc de raspunsuri in interviurile pentru angajare, dupa cum au demostrat-o sondajele. Ca sa revenim la discu^ia noastra ini^iala insa, aceasta dimensiune iumana a re-estetizdrii umane, nu este decat o prelungire exprimata in exterior, a felului in care sunt receptate vedetele §i super-vedetele, ca ni§te supra-oameni, idoli, zeita^i (ca o contrapondere la sfin^enia Sfin^ilor care se modeleaza duhovnice§te impreuna cu Dumnezeu), care au atins un prag ideal §i o perfeciiune a reconfigurarii-de-sine (exterioare), 115 A se vedea: http://www.flu.ro/articole/Cultura_urbana/Mutilari_de_dragul_frumusetii_legarea_picio arelor.html. Imaginea cu pantofii e de aici. 116 A se vedea fila video de aici: http://www.220.ro/EWjl275rLZ/Chinezii-Isi-Lungesc- Oasele. Are 3. 29 minute. 48 surclasand normalitatea, §i care §ocheaza, in mod paradoxal, atunci cand i§i permit sa fie naturali §i normali. Prin neglijen^a lor, ei infirma credinia in ei a admiratorilor, a celor care §i-au insu§it (con§tient sau incon§tient) aceste ideologii fundamentate pe ura fafd de creafia lui Dumnezeu in starea ei purd, simpla, nesofisticata, nedenaturata. In schimb, ne confirma noua teza ca este inuman sa fii super- vedeta §i super-om la orice ora din zi §i din noapte! Din comentariile agresive la adresa vedetelor americane, am in^eles ca, pe de-o parte ac^ioneaza logica urii §i a invidiei nimicitoare, care face din acei paparazzi ni§te distrugdtori de mituri, iar pe de alta parte intervine dragostea pentru idolii propriilor fantezii perverse, care se manifesto limitativ §i reprobator fa^a de excesul de sinceritate al vedetelor, exprimat empiric. Profilul acestui gen de emisiuni a fost impropriat cu larghe^e de con^tiin^a (ca tot ce aduce bani!) de catre televiziunile noastre, iar succesul la vdndtoare al paparazzi-lor mioritici este reprezentat cu generozitate in mass-media romaneasca. Interesul excesiv pentru estetica trupului, construita §i reconstruita la infinit, ca §i pentru trand-uri §i modeling, a devenit obsesiv pe ecranele noastre, mai ales, dar §i in presa scrisa el respira cu destula marinimie. Mutilarea §i auto-mutilarea trupurilor prin tot felul de opera^ii estetice dureroase, cu efecte estetice de foarte scurta durata (de fapt, un alt fel de sado-masochism), prin tatuaje sau body-piercing efectuat in par^i dintre cele mai sensibile ale 117 corpului , exprimarea nefireasca, imorala, derapanta psihic, nu deranjeaza §i nu indigneaza nici media, nici societatea noastra, care se prefac apoi sensibile la crimele §i abuzurile in dauna liberta^ii §i integrita^ii persoanei umane, care se petrec in lume la tot pasul. Manifestarile excentric-demen^iale care poarta eticheta show-urilor sau a exprimarilor (fa\s-)artistice nu trezesc murmure de indignare sau mitinguri ale oamenilor scandalizafi de atata lipsa de bun simf §i de morala elementara, nici macar luari de pozrfie ridiculizante, din partea liderilor formatori de con§tiinJe din presa scrisa, in schimb, comportamentul normal incepe sa fie din ce in ce mai mult taxat ca reprobabil §i injositor, iar cre§tinii no§tri asista, fie cu neputin^a la toate acestea, fie cu nepasare, fie cu rabufniri de vehement 117 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Body_piercing. 49 patima§a, fara argumentari solide in favoarea teologiei §i moralei ortodoxe, rabufniri care nu fac decat sa intareasca dispre^ul §i ura fa^a de Biserica al contestatarilor inva^aturii evanghelice. Mai mult, adaptarea §i ralierea interioara §i con§tienta, a multora dintre cre§tini, a multor ortodoc§i, la totalitatea elementelor doctrinare, care formeaza ambientalul noului mod de via^a postmodern, pentru care nu se sfiesc, catu§i de pu^in, chiar sa aduca argumente inclusiv biblice, nu face decat sa mareasca raitingul unor astfel de concepte anti-cre§tine §i anti- umane, pentru ca nu ne straduim sa aratam falia imensa, care desparte via^a ortodoxa adevarata de realitatea inconjuratoare in care ne zbatem ca intr-un mediu amiotic otravit. Nu nrfelegem ca lumea ne confine dar nu ne stapdnegte. Ca realitatea fizica nu este identicd sau suprapusd realita^ii spirituale §i ca pentru a cunoa§te adevarul vie^ii duhovnice§ti, trebuie sa ne dezlipim retina de fascina^ia acestei lumi §i de stralucirea reflectorizanta a cancanurilor in care vrea sa ne prinda. Trebuie sa ne rupem de hipnoza infantila in care traim, ca sa descoperim via^a adevarata in mediul haric al celor trecu^i prin Sfantul Botez, a celor ce savar§esc zilnic trecerea prin aceasta via^a sangeroasa §i cruda, ca Israelul prin Marea Ro§ie 118 , fara sa se ude. 118 A se vedea: Ies., cap. 14. 50 Religia numitd ,,filosofie " „Filozofia nu este nimic 119 altceva decat arta de a-ti ascunde fantasmele in spatele unui limbaj cat mai abstract cu putintl", iar filosofii de profesie i§ i scriu cartile „punandu-§i masca unei gandiri a carei profunzime este dovedita de chiar abstractiunile cu care i§i chinuie cititorii", intrucat „ceea ce e abstract nu e cu nimic mai profund decat intui^iile noastre cele mai banale" . Daca altcineva ar fi enunt.at acestea §i nu un doctor in filosofie, ar fi fost in mod sigur etichetat in fel §i chip, cu atat mai mult daca acest altcineva ar fi provenit din mediul teologic . Insa, in articolul citat 122 , domnul Sorin Lavric incearca sa demonstreze ca increderea investita in filosofi §i in tratatele de filosofie este o venerafie care are la baza un sentiment religios, fiind in sine un act de credinfa, un act de idolatrie, zicem noi, prin care „tu [cititorul, iubitorul de filosofie] institui lumea car^ilor §i tu ii conferi autoritate, ridicandu-i apoftegele la rangul unor adevaruri sibilinice §i irefutabile" . 119 Articol editat la nivel online pe data de 1 1 decembrie 2006. 120 Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfd, in „Idei in dialog" (2006), nr. 11, p. 21. Despre autorul nostru a se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Lavric. 121 Imaginea infra, cu chipul autorului la care facem referire e inserata in articolul de aici: http://www.cotidianul.ro/filozofia_va_fi_o_forma_de_rezistenta-45703.html. 122 Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, art. cit. supra, p. 18-21. 123 Idem, p. 20. 51 In paranteza fie spus, bine ar fi sa creada domnia sa §i al^ii in prorociile Sibilelor 124 , care, pana la nefericita ideologic „iluminista" 125 , faceau parte din norul de marturii al credin^ei creatine. Domnia sa insista sus^inand chiar ca, de la car^ile lui Aristotel 126 §i pana la cele ale lui Hegel 127 , in lipsa sentimentului „religios" mai sus men^ionat, „in afara de monotonia docta a unor abera^ii specioase, nimic nu e de gasit in ele" 128 . Prin urmare, prima jumatate a articolului sau este covar§itoare in precuparea sa de a stabili o asemanare intre inchinarea religioasd (crestind, in spe^a, pentru ca se refera la Evanghelii) §i sentimentul aprioric de respect §i venerafie al celor care, prin prisma educa^iei primite sau a informa^iilor la care au avut acces, se a§tepata sa afle Adevdrul in textele filosofice. Domnia sa considera ca aceea§i fervoare „mistica" ii anima §i pe cre§tinii care citesc Evangelia §i pe cei care citesc operele filosofice tradi^ionale, in virtutea a ceea ce li s-a spus ca reprezinta car^ile respective, §i unora §i celorlal^i: „nu e nicio deosebire intre modul in care ne raportam la Dumnezeu §i felul in care citim o carte, §i asta deoarece credin^a este o traire prin care lucrul in care credem capata puterea de a ne inrauri. Credin^a e actul prin care fiin^a in care credem are 1 9Q putin^a de a ne influenza" . In toate aceste afirma^ii sunt mai multe erori logice care trebuie dejucate, de§i autorului ii este foarte familiara logica filosofica, insa, a§a cum §i dansul recunoa§te, logica plutitoare in abstractiuni mentale poate sa joace feste incredibile celui ce se ia dupa ea. Mai intai de toate, modul marxist-§tiin^ific de a pune problema si anume recunoa§terea in religie - §i, mai ales, in religia crestind - doar a unei fantezii pur umane devenita mitologie, este o op^iune personala, binein^eles, la care nimeni nu il poate impidica sa adere, dar care este de un foarte prost- gust, in ceea ce ne prive§te §i de un eras semi-doctism. A se vedea articolul lui Mihail Popescu din locatia: http://www.crestinortodox.ro/diverse/sibilele-viata-greco-romanilor-in-iconografia- crestina-69383.html. 125 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 126 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel. 127 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Wilhelm_Friedrich_Hegel. Sorin Lavric, Filozofta ca act de credinfa, ax. cit., p. 20. 129 Idem, p. 18. 130 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marxism. 52 §tim insa foarte bine ca, in ciuda infantilismului ideologic cu care este tapetata acesta teorie, in ciuda rezonan^elor inevitabile ale epocii comuniste, care inso^esc o asemenea afirma^ie, ea face mai departe, senina §i nestingherita, cariera in university §i in §coli, §ezand solemna la catedra min^ilor multor intelectuali, de unde se revarsa peste „vulg" cu inocen^a reperabila a unui adevdr bdtut in cuie. Domnul Lavric, ca filosof, de§i nu ne lasa sa in^elegem ca ar fi trait vreodata ineditul intersectdrii cu Dumnezeu sau cu al impasului con§tiinfei fa^a in fa^a cu religia, ne descrie cum se simt cre§tinii cand se roaga lui Dumnezeu sau cand citesc Evanghelia, cu o non§alan^a pe care o percepem, inevitabil, ca sfidatoare. Domnia sa poate sa ne reprezinte, in cele mai bogte detalii, daca dore§te, experience lecturilor filosofice ale domniei sale, ba chiar ii dam dreptate, atata timp cat se mi§ca intr-un perimetru pe care 1-a experiat §i pe care il cunoa§te foarte bine. Insa, in ceea ce prive§te credin^a noastra, constatam cu durere ca multe dintre cele enun^ate de domnul Lavric se bazeaza pe o necunoa§tere profunda (ca sa nu zic totald) a realita^ilor religioase, mai degraba, am putea zice, pe ceea ce t$i imagineazd (pentru ca tot ne-a marturisit ca gdndirea domniei sale este imaginafie in propose covar§itoare, lucru pe care il credem) atunci cand considera ca poate percepe §i reproduce fiorul cu care credinciosul cre§tin cite§te Sfanta Evanghelie. Impresia pe care o lasa in urma este ca nu are nicio competenid teologicd §i nicio tangenfa cu Biserica sau cu trairea cre§tina §i, in aceste condrfii, ne exprimam indignarea pentru impersonalizarea frauduloasa pe care §i-o permite, de pe pozrfiile adevarului epistemologic cu preten^ii de satelit NASA, in stare sa reproduca chiar §i geografia spirituals la care nu are, cu niciun chip, acces. Venind dintr-un domeniu profund speculativ, d. Sorin Lavric nu poate, nu are cum sa depa§easca, in ceea ce prive§te trairea cre§tina §i ortodoxa, campul specula^iei in care s-a auto- circumscris. De fapt, ceea ce sus^ine, cu fervoare, am putea zice, autorul articolului, este faptul ca nu exista cineva care sa ne influen^eze - nici macar o Autoritate Divina, care este, zice domnia sa, tot o proiecfie mentald fantasticd -, ci noi ne influen^am pe noi inline prin imaginafia fabuloasd care este 53 pusa in mi§care ante §i post-lectura, §i ca „ a gdndi inseamnd cu precddere a-fi imagina (s.n.), iar a citi un text filozofic inseamna a-i folosi litera ca pretext pentru declan§area unei fantezii" 131 . Ceea ce aplaudam la acest articol este recunoa§terea „oficiala" a faptului ca gandirea filosofica este impanzita cu fantasme de tot felul §i ca „subcon§tientul" abstractiunilor filosofice abunda in basme teoretizate §i inchipuiri mai mult sau mai pu^in personale sau personalizate, in percep^ii proprii, patima§-subiectiviste, care se prezinta ca adevdr obiectiv §i indubitabil. Nu e nimic nou, §tiam acest lucru foarte bine, il puteam scrie §i noi inainte de a citi articolul domnului Sorin Lavric. Noutatea este aceea ca vine din gura unui filosof, de§i nu sunt mul^i care ar fi dispu§i sa fie de acord cu domnia sa §i sa. recunoasca acela§i lucru, „iar motivul acestei escamotari, daca. e sa-1 spunem pe §leau, este vanitatea (s.n.): un filozof care ar da frau liber inturfiilor §i sentimentelor sale §i-ar pierde prestigiul de oracol al conceptelor sale abstracte. Ar fi un degenerat, un apostat ridicandu-se impotriva propriei bresle, un tradator care a indraznit sa incalce regula de fier a oricarei secte filozofice: ascunderea intui^iilor in spatele 1 ^9 conceptelor abstracte" . Recurgerea la o sfera religios-cre§tina din care i§i selecteaza termenii aceasta portretizare a filosofurui, precum §i intreaga comparable cu sistemul emotional al cre§tinului, apropierea for^ata de complexul afectiv-contemplativ cre§tin, ne vorbesc foarte limpede despre tending filosofilor de a instaura totalitarismul dogmaticist in filosofie §i de a o transforma pe aceasta, avansand-o in grad, de la „inferiorul" statut de institute umand, la eel de religie instituiionalizatd academic. In aceste condrfii, daca in^elegem §i demontam acest mecanism in spatele caruia sta imaginafia ce starne§te setea avid-luciferica de putere (de fapt, viciul §i imaginafia se starnesc reciprc, iar mdndria e eel mai mare viciu), atunci credem §i afirma^ia domnului Sorin Lavric ca „filosofia i§i trage farmecul din mister, putere §i seduc^e" 133 - in^elegand prin mister nu o taind, ci obscurantizarea bine calculate a Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, ar. cit., p. 20. 132 Idem, p. 21. 133 Idem, p. 20. 54 limbajului abstractizat la maxim, pentru a garanta succesul unei „pretinse infailibilita^i a demonstrator conceptuale" 134 . Ceea ce nu aplaudam insa, ci ne face sa ne indignam §i sa credem ca sinceritatea mai are totu§i un parcurs destul de mare pana la a fi totala, este staruin^a in a asemana experienfa crestind cu seduc^ia erotico-intelectualist-lucifericd a. filosofiei, cu care aceasta i§i cucere§te adep^ii. Autorul insista in a ne convinge ca aceea§i seduc^ie §i aceea§i fantezie apriorica functioneaza §i in cazul cre§tinilor §i a felului in care i§i traisc ace§tia credin^a. Teoria domnului Lavric nu se refera numai la unii crestini, ci la top, crestinii, in mod generalizat, a§a incat nici noi nu putem vorbi acum de unii crestini care ar putea cadea in pacatul mandriei, ci de crestinii care i§i traiesc in mod autentic credin^a. Pe unii ca ace§tia, „seductia puterii" de care vorbe§te domnia sa, ca ar fi exercitata asupra lor de Evanghelii, i-a dus prin tot felul de pustii §i de chinuri care mai de care mai cumplite §i mai greu de auzit pentru noi, care nu am trecut prin ele, in timp ce moartea cea mai grea de care am auzit sa o fi suportat-o un filosof, din cauza opiniilor sale, este cea a lui Socrate , care - sa fim serio§i - in comparable cu torturile Sfin^ilor Mucenici cre§tini incepand cu primul veac cre§tin §i pana in epoca totalitarist-comunista este o adormire Una de bebelus. A§a a fost §i este „seductia puterii" Evangheliilor! §i sa nu ne spuna domnia sa ca s-a referit la „puterea" din veacul viitor, pentru ca nu ia in ecua^ie un asemenea veac viitor, ci numai puterea din lumea aceasta, de pe acest pamant. Asa o putere oferd Evangheliile pe pamant, ca nu e Sfdnt in Bisericd a cdrui viafd sa nufw o rand vie a sufletului si a trupului sdul Iar pe cei a caror via^a nu e o suferin^a nu e nevoie sa ii renege domnul Lavric, pentru ca insa§i Biserica ii leapada ca nefiind ai ei. Daca dogma Bisericii ofera seducfia puterii, de ce se simte atunci Nietzsche 136 dator sa lupte impotriva iubirii, a blande^ii §i a milostivirii, ca ni§te handicapuri ale omului viril, puternic, in loc sa se afilieze la ea? 134 Idem, p. 21. 135 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate. 136 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 55 De ce nu se afiliaza la doctrina Bisericii to^ii ideologii puterii pamante§ti, to^i filosofii §i domnul Lavric insu§i, ba chiar §i satani§tii, din moment ce e la fel de seducatoare ca §i filosofia (§i ca orice ideologic care mizeaza pe voin^a de putere), incat poate sa sus^ina aceasta asemanare fara sa clipeasca? Daca domnul Sorin Lavric ar avea catu§i de pu^in tangen^a cu cre§tinismul ortodox, ar vedea domnia sa ca, spre deosebire de filosofia in care nu crede dar pe care o practica §i credinta crestina pe care o denigreaza §i o subsumeaza imagina^iei §i patimilor umane, exista o diferen^a esen^iala care se traduce prin aceea ca, in toata istoria sa, credinta crestina §i- a identificat unul dintre cei mai mari du§mani ai sai ca fiind imaginafia, pe care Sfm^ii Paring au numit-o „puntea dracilor", afirmand, ca adevar sfin^itor §i inviolabil, ca cine se increde in sine §i in imaginafia sa §i prime§te ganduri §i imagini in minte, in timpul rugaciunii mai ales, acela nu este apt pentru teologie §i nu se poate sfin^i §i nici apropia de adevarata slavire a lui Dumnezeu, cu inima curata. Mai mult chiar decat aceasta retrospective istorica a carei detaliere este imposibila, pentru ca ar necesita tratate intregi §i volume fara numar, este de remarcat ca esen^ial - pentru o con§tiin^a postmoderna, pentru care adevarurile evanghelice sunt demonetizate -, faptul ca, tocmai de lipsa imaginafiei, daca ar lua aminte autorul, oamenii de cultura atei §i mai ales literati au acuzat §i acuza neincetat Biserica, §i de „intoleran£i" §i lipsa de apreciere estetica fa^a de ni§te biete crea^ii §i fantezii „inofensive" - precum cea, recenta, a 1 ^7 doamnei Alina Mungiu ! Despre faptul ca imaginafia nu este nici pe departe inofensiva, dar §i ca ideologiile ateiste sfar§esc prin a se bate cap in cap, ne da dovada insu§i articolul despre care vorbim. Literatura §i chiar filosofia - dupa cum recunoa§te domnul Sorin Lavric - sj-au facut din fantasmele min^ii umane un idol §i o religie cu „dogme" (filosofice sau literare) fixe, de netransgresat - ca §i cum n-ar fi vorba de percepfii subiectiviste, ci de adevarul de necontrazis - in timp ce Teologia ortodoxa s-a razboit §i se razboie§te necontenit cu imaginafia, pe care o socote§te o facultate umana proprie omului cazut, care impline§te o nevoie a nedesavar§irii care ne 137 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alina_Mungiu-Pippidi. Autoarea noastra se refera la scandaloasa si blasfemica piesa de teatru a doamnei Alina Mungiu Pippidi: Evanghelistii (2006). 56 caracterizeaza in aceasta stare, dar care nu-i caracteriza pe Sfin^ii Protoparin^i in Eden §i nu-i caracterizeaza nici pe Sfhnii care sunt acum in Rai, o facultate pe care Ipostasul Intrupat al Fiului lui Dmnezeu n-a avut-o, intrucat a asumat intreaga noastra fire umana, afara de pacat. A identifica puctul de convergent intre Teologie §i filosofie in eel mai mare du§man al vie^uirii curate §i al credinjei ortodoxe este - indraznim sa o spunem - o abera^ie, o e§uare a gandirii, a§a cum numai navigarea indelunga intre ghe^urile abstrac^iunilor mentale poate sa provoace. Domnia sa crede ca „ochii min^ii" (o sintagma imprumutata din Teologie dar nein^eleasa cum trebuie) sunt „sediul fantasmelor" 138 si ca gandirea, cugetarea este preponderent imaginative, fantasmagorica, in timp ce o asemenea perspective este cu totul inacceptabila pentru Ortodoxie, este o erezie. Inchei aici spunand numai ca ceea ce reprezinta, pentru mine, personal, culmea absurdului, este ca, in timp ce filosofia §i literatura acuza Teologia de „inchistare" in Dogmatica, iar pe ele insele se reprezinta ca zburdand libere pe intinderile imagina^iei, in acela§i timp ambele au pus legi fixe imagina^iei §i au teoretizat atata despre fantezia §i despre gandirea umana, incat legile teoriei liter are sau legile filosofwe i§i revendica un imobilism cu mult mai restrictiv §i mai intolerant decat orice Dogmatica Ortodoxa, cu cat ele nu se pot prezenta niciodata ca inviolabile prin inspira^ia dumnezeiasca, ci ca rodul fanteziei §i al gandirii umane discursive §i subiectiviste. Insa orgoliul enorm, „vanitatea" de care vorbea domnul Lavric, reu§e§te sa instituie un dogmatism literar §i filosofie foarte dur, dar care nu i§i intemeiaza „infailibilitatea" pe nimic - pe ce ar putea sa o intemeieze, pe subiectivism §i pe fanteziei - numai pentru ca vrea sa concureze Dogmatica Sfanta a Bisericii noastre. A§adar, recunoa§tem ca e multa imaginable §i vanitate in filosofie, dar nu ne asumam pacatul imagina^iei, ci ne luptam impotriva lui §i nici nu ne recunoa§tem in sim^irile §i in trairile domnului Lavric, vizavi de lectura car^ilor, chiar §i a celor care nu sunt sfinte. Nu citim Evanghelia cu fior aprioric, ci abia multa lectura §i multa cugetare la cuvintele sfinte ne aprind dorul de Dumnezeu, iar iubirea ortodoc§ilor pentru Dumnezeu nu sta in imagina^ia infierbantata, a§a dupa cum - ca sa folosesc o Sorin Lavric, Filozofia ca act de credinfa, ar. cit, p. 20. 57 comparable la care recurge §i d. Lavric - iubirea pentru o femeie nu sta in imaginaiie, ci e un dor viu care macina inima. 58 Hedonismul postmodern: ideologic ateistd alternativd la Raiul ortodox si premisd a credrii „paradisului " tehnologic Distrugerea constiiniei de sine a omului ca si chip al lui Dumnezeu duce la grave tulburari psihice si spiritual- ontologice si implicit creeaza premisele manipularii sale genetice si mentale, fiind inradacinata in „noul" om postmodern ideea obsesiva a perfeciionarii lui prin tehnologizarea vieiii sale si prin robotizarea, alterarea cibernetica a constituiiei sale biologice. In centrul noii filosofii , a noului concept de via^a al omului postmodern, sta hedonismul 140 . Ideologizarea placerii §i a iubirii de sine excesive, a egocentrismului extrem, a dus la dezvoltarea teoriei ca omul este o placere in miscare §i caruia trebuie sa-i faca placere toate lucrurile, de la cele mai banale pana la cele mai perverse, sa il conduca la un extaz elementar al sim^urilor. El, omul, merita orice, lui i se cuvine sa experieze in fiecare secunda toate deliciile. Orice senza^ie trebuie traita ca o desfatare maxima, chiar de este cea mai vulgara §i mai neinsemnata. Lumea care ne inconjoara a devenit o scoala a hedonismului celui mai agresiv cu putin^a, care este in acela§i timp foarte abraziv la ideile de umilinid §i smerenie. Focalizarea pe sine trebuie sa fie una de propor^ii hiperbolice, pantagruelice 141 . Este clar ca avem de-a face cu exodul format din mintea oamenilor a constiiniei trans cendeniei. Paradisul este astfel transmutat in mod ideologic pe pamant §i suntem educa^i pentru a accepta aceasta „teologie" terestra, aceasta ideologic luciferica a experierii fericirii supreme in via^a aceasta, pentru a nu mai a§tepta nimic de la via^a viitoare. 139 Articol editat la nivel online pe data de 13 decembrie 2006. 140 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. 141 A se vedea p. 45, n.l 1 1 a actualei card. 59 In aceste condrfii, propovaduirea ortodoxa care solicita in mod imperativ renun^area totala la via^a aceasta §i la sine insu§i, apare in mintea oamenilor ca ceva negativ, ca ceva care le face rau §i adesea po^i sa auzi, chiar de la oameni care se pretind credinciosi (dar care au o cunoa§tere teologica epidermica), ca teologia ascetica ortodoxa este o „inven{ie" a preo^ilor, pentru ca Dumnezeu, zic ei, nu vrea sa nefaca sa ne simiim rau, altfel nu ar maifi un Dumnezeu bun. Hedonismul implementat cafilosofie de viafa (vezi chiar si numai reclamele: traie^te-^i via^a la maxim, impline§te-ti toate visele, uita toate durerile, fa-|i de cap, traie§te aventura, lasa-te dus de val, ai grija de tine, iube§te-te pe tine mai mult decat pe cei din jur §i fa-^i toate placerile, etc.) in societatea noastra postmoderna, creeaza in oameni un fundal psihic isteric de cautare a unei fericiri „absolute", a unei relaxari totale, a unei impliniri fara rest, a posibilita^ii de a te deconecta 100% de orice grija sau suferin^a, cu toate ca, in mod paradoxal, este evident pentru orice om ca acest ideal este utopic. Insa tocmai cei care denun^a „utopia" fericirii ve§nice in Impara^ia lui Dumnezeu sunt cei care accepta aceasta utopie penibila a fericirii pamante§ti. Paradisul pamantesc capata contur prin implinirea tuturor poftelor §i dorin^elor sau a cat mai multora dintre ele. Orice placere pe care ^i-o satisfaci este un pas inainte spre implinirea acestui deziderat „inalt", e un surogat al placerii ca delir, o pregustare care rfi aduce inainte savoarea idealului tau de placere maxima, sublima. O inghe^ata sau o ciocolata dulce, o cafea savuroasa, un pantof care straluce§te, o vestimenta^ie „rapitoare" pentru alte priviri interesate sau concurente, un sejur de vis sau un partener ideal de distrac^ie (pentru ca §i oamenii de langa noi intra in categoria obiectelor acumulate pentru ca sa ne faca placere), toate lucrurile nu sunt decat un preambul al placerii desavar§ite, un vestibul al impara^iei pamante§ti in care ai acces prin egoism §i rautate maxima, dupa cum in Impara^ia lui Dumnezeu se intra numai prin insu§irea intregii virtu^i §i bunata^i. Spre intregirea acestui tablou utopic, ni se vinde, eel mai adesea prin filme §i reclame publicitare, care au inceput sa devina pere^ii vie^ii noastre zilnice, ideea ca undeva pe acest pamant exista un paradis, un taram exotic, care te a§teapta, in care po^i sa intri macar cat pentru o vacan^a, daca nu ai putere 60 fmanciara sa traie§ti in el toata via^a sau din care trebuie sa furi macar pu^in, sa il pregu§ti, implinindu-ti cele mai elementare sau mai primitive placeri. „Degustarea" placerii insa, trebuie sa o erotizezi la maxim, sa o traie§ti cu cea mai mare intensitate, ca pe ultimul deliciu. Acest paradis este inchipuit ca un spafiu al placerii dezlaniuite, in care toate sim^urile sunt rasfa^ate, iar regina placerilor este descatu§area sexuala, sub toate formele ei, oricat de aberante, nocive sau imorale ar fi. Se intretine astfel in subcon§tientul colectiv iluzia existen^ei unui spaiiu al evaziunii, al debu§eului, care te a§teapta sa-1 cucere§ti, pe care e§ti un prost daca il ignori §i un ratat daca nu te straduie§ti sa-1 gu§ti, chiar daca acest efort presupune epuizare fizica §i psihica, vidare mentala §i spirituala. Dorin^a evadarii din realitate, implementata ca principiu estetic §i filosofic fundamental incepand chiar cu epoca moderna, odata cu romantismul 142 §i continuand apoi cu simbolismul 143 §i cu celelalte curente artistice, acceptata ca o valoare a umanita^ii de catre mediile intelectuale, este cea care sus^ine in subsidiar aceasta utopie. Industria filmului §i cea a reclamelor publicitare fac tot posibilul ca sa ne induca reverii pe aceasta tema, recurgand eel mai adesea la trimiteri subliminale §i/sau explicite catre aceasta geografie iluzorie, catre acest spaiiu exotic §i erotic, incat mul^i, cred eu, au ajuns sa traiasca o adevarata isterie interioara, camuflata de masca unor persoane respectabile, in cautarea acestui paroxism al placerii, al acestui delir al senza^iilor (transplantat din mediul filosofwo-estetic in con§tiinia colectiva), poate incert formulat in ra^iunea §i con§tiinJa lor, dar despre care le-a fost inoculata doctrina ca el exista §i pe care sufera §i se simt foarte frustra^i ca nu il ating si nu il de^in (de§i el nu e decat o iluzie), ca pe o re^eta a fericirii care ar trebui sa inlocuiasca predica ortodoxa despre Rai. Am facut aluzie mai devreme la faptul ca deliciul deliciilor este sexul, „descarcarea" sexuala, placerea care se afla in central tuturor placerilor. Ajungand in acest punct, nu pot sa ma ab\in sa nu remarc un fapt paradoxal, anume ca nu de purine ori, oamenii 1 2 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Romanticism. 143 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolism. 61 presteaza servicii sexuale, caprofesie sau ca hobby, pentru a se asigura fmanciar ca pot sa-§i indeplineasca reveriile, iar in miezul acestor reverii sta ambalata, ca ciocolata in staniol, tocmai satisfac^ia sexuala, ca singura care se apropie eel mai mult, in concep^ia decazuta a contemporanilor no§tri, de mirajul delirului absolut, care a devenit o frustrare curenta, o obsesie sdlbaticd si o suferintd agresivd ce le motiveaza puternic comportamentul hiper-egoistic. Incat ne aflam, cum am mai spus, in fa^a unui paradox §i a unui non-sens specific ideologiei sataniste a lumii noastre, in care sexul devine o utilitate zilnicd, dar §i un miraj alfericirii supreme, un scop in sine, dupa ce este experiat ca mijloc de a ajunge la acest scop. Insa, pentru a nu parea o contradic^ie, se insista pe ideea de origine estetica, actualmente feti§izata, a contextului, a punerii intr-un decor adecvat, pentru a putea ob^ine rezultate maxime, context definit tocmai de paradisul ideal de care vorbeam anterior. Din punctul de vedere al moralei §i al teologiei ortodoxe, fuga dupa satisfacerea acestor placeri perisabile, din care subzista numai iluzia paroxismului §i a extremelor fulminante, presupus capabile sd implineascd fiin^a umana, aceasta fuga dupa o fericire calpa, ale carei indicii penibile sunt pu^inele placeri senzuale care ne „vrajesc" ra^iunea, este doar o parodie jalnicd a propovaduirii evanghelice §i a alergarii celei bune dupa Impara^ia lui Dumnezeu, dupa Raiul din care omul s-a autoexclus prin cadere, pentru ca s-a facut impropriu vietuirii in el. Paroxismul sdlbatic al simiurilor, ca ideal uman decazut, este, la fel, o parodie a extazului duhovnicesc, a. fericirii harice, dupa cum erotismul dezlan^uit §i de§ucheat reprezinta o ideologic rasturnata, ca imagine inversa, negativa, a iubirii si a viefii dumnezeiesti, la care omul se poate face parta§ §i in care poate sa traiasca ve§nic, in comuniune cu Dumnezeu §i cu to^i semenii. Insa chiar §i goana nebuna dupa fericirea iluzorie §i perisabila „fagaduita" de Satana, dovede§te ca datele originare inscrise de Dumnezeu in om nu se pot §terge, ca in om exista idealul fericirii paradisiace, dorul Paradisului din care a cazut, pe care insa mul^i nu au rabdare sa-1 caute sau vor sa-1 ia cu for^a sau sa-1 primeasca gratis, fara lupta interioara, fara constrangere de sine. 62 Lupta cu patimile proprii li se pare o „cruzime" fa^a de ei m§i§i §i orice \m& de asceza, o tortura fara sens, o absurditate din Evul Mediu. Atenuarea sim^urilor duhovnice§ti §i efeminarea societa^ii a dus la transformarea oamenilor in ni§te fringe slabe, ahtiate dupa placeri carnale, modificate genetic §i caracterologic dupa asemanarea poftelor lor. Diavolul ne mome§te cu cele mai de ras surogate ale desfatarii §i nici macar nu are putere sa ne atraga cu eternitatea lor, ci ne minte numai cu o fericire foarte frugala: §i cu toate acestea, atat de mult dorim aceasta fericire absoluta, meat ajungem sa ne in§elam pe noi inline cu o nalucire de doi bani, caci chiar daca ni s-ar oferi un hotel de lux pe o insula exotica, §i aceasta ramane tot o iluzie ieftina, mult prea ieftina §i palida, desfigurata, a fericirii supreme. Sta insa in puterea noastra ca sa ne oprim din acest vis satanic, din aceasta iluzie in care intunericul se arata ca lumina, §i sa dorim adevarata fericire, adevaratul Paradis. II Insa realitatea nu este intotdeauna ceea ce pare §i ceea ce se prezinta in teorie nu se confunda cu practica, cu adevarul din teren, adica din via^a noastra zilnica. Cu cat ritmul muncii §i al vie^ii, prin tehnologizare excesiva, create mai ame^itor, cu atat mai mult create §i iluzia atingerii unor placeri maxime, in mod cu totul paradoxal. Dar lucrurile nu sunt fara o legatura logica intre ele. Ridicarea tot mai mult a standardului general de via^a §i men^inerea ideologizata a unor standarde inalte, aberante, de boga^ie sau de frumuse^e cosmetizata, duce la fibrila^ii masive in fiin^a interioara a oamenilor si la cre§terea starii de paranoia deja instalate in randul societa^ii, unde alienarea psihica §i mentala devine o realitate catastrofala, sinonima cu disparrfia rela^iilor afective naturale intre oameni, chiar §i la nivelul familiei, unde copiii nu mai sunt crescu^i de paring, ci de bone, iar batranii sunt institutionaliza^i in azile in care sunt lasa^i sa moara singuri. Iubirea nu se mai hrane§te din cunoa§terea celui de langa tine §i din marturisirea dragostei, prin cuvant §i fapta, ci 63 se stinge incet, neobservata de ra^iunea §i de inima noastra ce se lasa inghi^ite de un ego tot mai dominant §i mai tiranic. Casatoria devine §i ea, din ce in ce mai mult, un parteneriat profitabil, in cadrul caruia, fiecare dintre cei doi parteneri este independent, „dragostea" rezumandu-se la atrac^ie fizica §i la o in^elegere amiabila, la o „asocia^ie" tip business, pentru asigurarea succesului in via^a §i in societate. Senza^ia ca se indreapta spre atingerea unor standarde inalte de viafa, a unei bunastari materiale in stare sa-i satisfaca orice placere §i sa-i aplaneze orice nelini§te este cea care il determina pe om sa munceasca, sa munceasca mult, chiar §i atunci cand vede ca este nedrepta^it sau min^it, de frica de a nu-§i pierde locul de munca. In loc sa se apropie de boga^ie, de multe ori ajunge sa se apropie de limita saraciei. Inrolarea in munca, mai ales atunci cand porne§te de la dezideratul inavu^irii §i al progresului pe scara sociala, duce la formarea unor segmente de populate compacte, cu o norma de via^a §i o ideologic comuna, in mare parte creata §i controlata de marile corpora^ii care controleaza industria §i comer^ul, in folosul carora munce§te o mare masa de oameni, companii care pun accentul pe producfie, pe ideea de fericire otyinuta prin varietatea §i rafmamentul produselor oferite pe pia^a (de§i totul nu este decat o iluzie de varietate §i rafinament, iluzie care ascunde, pe deasupra, §i calitatea lor proasta, multiple §i complexe aspecte nocive pe care fabrican^ii le cunosc, dar le „impacheteaza" frumos). Se implementeaza ideea ca e§ti fericit in masura in care ai acces tot mai mult la aceste produse §i servicii „de inalta calitate". La formarea ideologiilor de masa contribuie intr-o masura covar§itoare, emisiunile de televiziune, filmele §i reclamele publicitare, care au reu§it sa induca foarte adanc in con§tiin^a popula^iei ideea ca viafa e unfel de loz in plic, un fel de joe de noroc, la care nu se §tie cand s-ar putea sa dai lovitura §i sa ajungi fericit, adica foarte bogat, boga^ie de care se lipe§te, ca un magnet, succesul erotic (care nu poate fi numit dragoste). Oamenii astfel indoctrina^i, spera sa se ridice adesea pe scara sociala, nu atat prin eforturi proprii masive sau datorita unor inzestrari aparte, nici prin mila lui Dumnezeu, ci prin imprejurari §i contexte favorabile. 64 Consecin^a negativa a implementarii ideologiei consumiste e ca po^i sa ramai visand toata via^a sa ^i se intample §i \ie un mare „noroc", care sa te „teleporteze" in lumea pe care ai ravnit-o, in lumea celor care „au succes in via^a". De pe urma acestui onirism speculat §i intre^inut de o intreaga Industrie specializata in advertising, precum §i de industria filmului, profita cei care au interese in manipularea maselor §i in transformarea lor in instrumente docile, in unelte de munca performante §i profitabile. Intre paranteze fie spus, performanta in munca, ca ideal, merge mana in mana cu performanta sexuala §i eel care „da lovitura" in via^a, ca§tiga §i „lozul eel mare" in materie de femei/ barba^i §i de implinire sexuala. Biciul dureros al societa^ii sclavagiste, care §tia cum sa ob^ina produc^ie maxima de la cei pe care ii oprima, s-a transformat intr-un bici aurit, poleit cu vise, insa nu mai pu^in dureros §i nemilos, al societa^ii postmoderne, care provoaca leziuni spirituale profunde §i adeseori iremediabile, din nenorocire, precum frustrarea, stresul, alienarea (afectiva §i mentala), panica, singuratatea, depresia, nefericirea, nebunia, ura, violen^a etc., ca sa nu mai vorbim de bolile trupe§ti. Comportamentul violent, egoist §i mizantrop al oamenilor in societate este explicabil prin faptul ca surmenarea prelungita, fizica §i psihica, epuizarea mentala (prin distragerea aten^iei §i pulverizarea ei in mii de particule- centre), stresul aproape insuportabil al viejii in lumea postmoderna, din care lipse§te contempla^ia §i re-gandirea de sine, duce la formarea unui vid mintal §i afectiv, de care demonii profita, ca ni§te parazrfi ce se lipesc cu mare u§urin^a de sufletul omului inert la astfel de atacuri, ca de un mediu care le devine permeabil, fiind lipsit de orice protec^ie, singurii „antiviru§i" fiind rugaciunea, cugetarea la condrfia umana, contemplarea tuturor lucrurilor §i fapturilor din lume, pocainja §i deschiderea larga a ferestrelor sufletului pentru lumina dumnezeiasca. Distan^area enorma a omului de Dumnezeu §i Parintele lui, duce poate la cea mai mare schizofrenie din istoria omenirii §i, in acela§i timp, la cea mai mare distance a omului de sine insu§i, la premisa acceptarii denaturalizarii §i a dezumanizarii lui masive §i benevole, pana la a crede el insu§i despre sine ca nu numai ca nu mai este om, dar nici macar animal sau fiin}a, ci un robot oarecare, demn de orice 65 manipulare genetica §i psihica, din moment ce nici nu mai se pune problema considerarii lui din punct de vedere ontologic §i moral. Ruperea, ce se vrea definitiva, a rela^iei omului cu Dumnezeu are drept urmare irevocabila degradarea omului pana la un nivel inconceptibil in nicio alta epoca din istoria umanita^ii, prin ingineria genetica, care face din fiin^a umana un „obiect" semi-artificial, prin clonare §i prin implantarea in corpul sau a unor tehnologii (cipuri, nanoroboti, etc.) destinate sa. il transforme intr-un robot manipulabil, intr-o stru^ocamila 144 bio-cibernetica. Pentru a se atinge acest scop infam insa, omul insu§i trebuie sa accepte in mod liber sa fie manipulat intr-o asemenea colosala masura, trebuie ca mase mari de oameni sa se acomodeze cu ideologia utilitarista §i perfec^ionista §i din ce in ce mai mult sa excluda din con§tiin^a lor faptul ca sunt creafie a lui Dumnezeu § i ca datoreazd ascultare Facatorului §i Mantuitorului lor. Fara a exclude con§tiin^a umanitajii sale indumnezeite prin har, omul nu poate ajunge la a dori sa se „perfectioneze" ca robot cu „puteri" mai mari decat ale omului normal, ceea ce reprezinta o demonizare evidenta §i o distorsionare a sensului devenirii si desavar§irii sale in viziune cre§tina. Demonii se iluzioneaza ca au „puteri" §i celor stapani^i de ei le transmit aceea§i utopie §i aceea§i dorin^a nefasta de a avea cat mai multe „puteri", de a face lucruri cat mai incredibile, spre sporirea parerii de sine. Reevaluarea vrajitoriei §i a magiei, oricat de paradoxal ar parea, merge mana in mana cu ideea semi-magica a crearii mutan^ilor §i cu idealul §tinu;ific al cibernetizarii 145 omului, pentru ca toate aceste ma§ina^iuni demonice au acela§i scop: de a crea impresia ca omul a fost creat de Dumnezeu slab, insufwient de puternic pentru a fi fericit, §i ca el, dracul, devine „binefacatorul" sau, pentru ca il ajuta sa capete puteri non-umane, superioare, tot felul de „haruri", sa devina o for^a „spirituala", a carei maleficiozitate 146 insa este evidenta celor care pazesc trezvia ortodoxa. „Puterile" demonice, induse fie prin magie, fie prin tehnologizare, sau mai bine-zis, prin amandoua caile in acelasi 144 Aluzie la animalul fabulos parabolic din Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir, pe care o gasiti la nivel online aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_ieroglific%C4%83. 145 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cibernetic%C4%83. 1 O substantivare a adjectivului malefic: http://dexonline.ro/search. php?cuv=malefic. 66 timp, nu sunt insa decat naluciri sau desfigurdri infwrdtoare, cutremuratoare, ale fiin^ei umane, ale omului caruia Dumnezeu i-a spus, ca daca are credinid cat un grdunte de mustar, nimic nu ii este lui cu neputintd, nici a muta muntii in mare 147 . Marile minuni pe care le-au facut Sfnuii din toate timpurile, arata insa ca nu de „puteri" duce lipsa omul pentru a fi fericit, ci de dragostea care sa il uneasca cu Dumnezeu §i cu to^i oamenii, fra^ii sai §i madulare ale aceluia§i Trup care este Biserica. Transfigurarea duhovniceasca a omului pe care o propovaduie§te Ortodoxia este inlocuita cu „transfigurarea" sau desfigurarea, mai bine-zis, a trupului §i a sufletului sau (daca transfigurarea duhovniceasca porne§te de la suflet spre trup, desfigurarea satanicd porne§te invers, de la trup distrugand §i sufletul apoi). Fiin^a umana este transformata intr-un monstru care ac^ioneaza impotriva firii, iar mintea §i ra^iunea sa devin complet „narcotizate", impunandu-se un control deplin asupra lor, prin artificializarea §i ideologizarea mediului in care traie§te. Se preconizeaza, pentru viitor, inchiderea omului intr-un ^arc tehnologizat la maxim, sa fie claustrat intr-un spa^iu foarte redus ca dimensiuni, inconjurat de robo^i §i ma§ini „inteligente", din care sa nu aiba nevoie sa iasa afara §i in care „sa nu duca lipsa" de nimic. Omului i se ingusteaza tot mai mult capacitatea de a ie§i in natura, de a deveni contemplativ, de a vedea imensitatea §i frumuse^ea crea^iei lui Dumnezeu, lini§tea, isihia ei interioara, in contrast cu trepida^ia maladiva a sufletului sau infestat de nenumarate boli duhovnice§ti §i mai ales de necredin^a. In Japonia au fost proiectate deja a§a-numitele city- towers (ora§e-turnuri) 148 , adica ni§te blocuri uria§e, turnuri babilonice, in care sa fie inglobate ora§e intregi pe verticals, supraetajate, cu tot ce presupune un oras. (construe^ de locuit, magazine, trenuri, parcuri, etc.), turnuri din care oamenii sa nu aiba nevoie sa iasa afara niciodata. Acest tip de construe^, de§i acum par de domeniul SF, se pot extinde pe viitor. Pare un scenariu incredibil sj mul^i ani am crezut ca scenariile SF nu au nimic de-a face cu realitatea, ci numai cu 147 A se vedea Mat. 17,20. A se vedea: http://www.expo2005.or.jp/en/venue/jz_d.html si aici file video: http://www.youtube.com/watch?v=rNgyNe2nQDc (0. 42 minute) http://www.youtube.com/watch?v=sTRX4y3Z5iO (2. 10 minute). 67 placerea de a fic^iona a unora §i le-am privit cu mare lini§te, ba chiar cu amuzament §i interes, considerandu-le ca abera^ii „inocente" §i „inofensive". Pana cand am in^eles ca ele se bazeaza enorm de mult pe inven^ii reale §i preconizari foarte realiste §i veridice ale dezvoltarii tehnice §i tehnologice in viitor, ca aceste descoperiri in domeniul §tiin^ei §i tehnologiei, destinate sa ne schimbe via^a, au fost deja facute, §i se a§teapta numai implementarea lor, acomodarea con§tiin^ei noastre cu existen^a lor, despre care ni se spune ca ne vor modifica via^a in bine §i la care ne uitam fascina^i, ca ni§te copii mici la desene animate, dar nu ni se prezinta catu§i de pu^in dezastruoasele efecte negative care decurg din introducerea for^ata a noului mod de via^a super-cibernetizat, ci vom fi lasa^i sa le traim §i sa le descoperim singuri, pe noi inline, prea tarziu. Nimeni nu ne prezinta avantajele §i dezavantajele, in mod real §i onest, ale acestei „evolutii" sau „emancipari" a umanita^ii §i nimeni nu face niciun referendum, pentru a intreba popula^ia daca este de acord cu sensul cercetarilor §tinnifice, tehnologice §i genetice §i apoi, cu implementarea lor in via^a noastra. Suntem educa^i sa acceptam „fatalitatea" acestei evolu^ii sociale §i istorice, cand de fapt nu este vorba de nicio fatalitate, ci de interese, in primul rand interese fmanciare §i de dominare colosale. Inconjurarea noastra de robo^i §i de computere care „ne u§ureaza via^a", precum §i previziunile futuriste ale tehnologizarii si cibernetizarii mediului nostru ambiant §i chiar ale fiin^ei noastre au o foarte importanta misiune de inoculare a ideii de non-umanitate a omului, caruia i se fabrica, odata cu el insu§i, o noua ontologie. Conducerea omului catre depravare morala §i catre satanizare ideologica nu are alt rol decat de a diminua pana la a reduce complet sinful transcenden^ei in el, pentru ca atunci i se poate spune orice despre el insu§i §i poate fi manipulat oricum, transformat intr-un sclav robotizat, intr-o unealta de lucru sau chiar intr-o materie oarecare, intr-un produs, a§a cum se a^teapta sa fie, spre exemplu, oamenii clonal, transforma^i in „depozit" de organe, „uzine" de materii prime organice, pentru cei care vor avea nevoie de transplanturi §i care vor avea bani ca sa plateasca pentru ele. „Paradisul" super-senzual §i erotizat al postmodernismului, desfranat §i destrabalat, avand insa 68 nenumarate accente de artificialitate avangardiste, se transforma treptat intr-un „paradis tehnologic", in care omul capata consistent metalului, nu in sens bun, ci in sensul ca ajunge sa aiba o con§tiin^a rece si o inima invarto§ata cu adevarat ne-umana, plina de cruzime §i de rautate demonica. Erotismul care sta acum in central propagandei postmoderne, eel ce este acum „cirea§a de pe tort", va deveni din ce in ce mai mult o simpla nevoie de a-^i satisface ni§te nevoi biologice, pe care le vor putea implini §i ma§inile, dupa cum poate lesne constata, inca de pe acum, cineva care „rasfoie§te" site-urile pornografice, unde surogatele sexuale artificiale §i sexul cu tot felul de aparate §i ma§ini (care sunt avataruri domestice sau special constraite cu destina^ie sexuala) sunt astfel amplasate incat sa aiba o vizibilitate maxima. „Bomboana" erotica §i a placerilor exotice, cu care este imbiat si ame^it omul postmodern, i§i va atenua treptat farmecele, facand loc exploatarii celei mai nemiloase §i mai crude a omului, care va constata ca si cele mai elementare §i mai fire§ti dorin^e ale fiin^ei sale i-au fost confiscate, pentra a fi capturat in cea mai amara robie din istoria umanita^ii. Inca de pe acum, rela^iile afective au fost distorsionate pana la a transforma sexul intr-un debu§eu pentra nebunia ritmului de via^a in care traim, mase intregi de populate §i chiar popoare intregi (precum englezii sau japonezii, spre exemplu) sufera de insomnie cronica, oamenii nu se mai regasesc §i nu mai §tiu in ce direc^ie sa-§i caute salvarea, rata sinuciderilor este foarte ridicata, mai ales in statele in care „democra|ia" §i „prosperitatea" par a se fi instalat comod. Lumea nu s-a trezit inca din halucina^ia pe care o traie§te, pentra ca inca nu s-a intors la Dumnezeul sau, pentra ca inca mai crede minciuna despre puterea omului de a se determina pe sine insu§i sj de a-§i determina singur viitoral. Cand aceasta ideologic satanista i§i va fi aratat §i mai mult efectele catastrofice pentra fiin^a umana, cand cizma „tehnologizata" §i „cibernetizata" a asupririi va apasa pe gatul sau atat de tare, incat nici nu va mai putea sa respire §i cand masca §tiin^ei §i a culturii ateiste i§i va arata nedisimulat toata hido§enia sa, atunci va striga poporal catre Dumnezeul sau pe Care L-a uitat acum §i se va intoarce Israel la Dumnezeul parin^ilor sai. Caci atunci cand trapul este asuprit §i chinuit, se treze§te sufletul la via^a §i-§i aduce aminte de libertatea §i de nemurirea 69 sa. Iar stapanii gre§esc intotdeauna cand se bazeaza pe docilitatea sclavilor lor, caci robia ii face pe ace§tia sa con§tientizeze libertatea duhovniceasca pe care o au de la Dumnezeu. Istoria lumii este istoria ingelarii omului de cdtre Satana, dar §i a intoarcerii lui la Dumnezeul sau, dupa chipul sj asemanarea Caruia este creat. Cu cat ne trezim §i ne venim in fire mai repede, cu atat mai bine pentru soarta noastra in ve§nicie. Multumesc Parintelui Dorin Picioru§, autorul car^ii (in manuscris) Lumea postmodernd §i depersonalizarea omului 149 , care mi-a permis prin munca sa de cercetare sa imi formez §i sa imi limpezesc aceasta viziune despre lumea de azi. 149 O gasiti la nivel online acum, pentru download, si anume aici: http://bastrix.wordpress.com/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i- depersonalizarea-omului/. Ca o anexa a ei este Biblia Satanica, in editia noastra, pe care o puteti downloada de aici: http://bastrix.wordpress.com/2009/10/12/biblia-satanica- edi%C8%9Bie-exclusiv-online-ro/. 70 Prima zi in UE a fast luminoasd Anul care a trecut 150 , 2006, am putea spune ca a fost insorit, ca Dumnezeu §i Preacurata ne-au daruit un an frumos inclusiv din punct de vedere climateric, dupa ce 2005 ne-a zguduit cu ploi multe §i inunda^ii in lan{. Am privit acest lucru, impreuna cu Parintele Dorin, ca pe un dat al Providen^ei dumnezeie§ti, ca pe o mare purtare de grija a lui Dumnezeu pentru noi. Nu am putut sa nu observam ca prima zi a lui 2007 a fost o zi cu soare, o zi de primavara afara, dar §i cu mult har in sufletele naostre, cu o bucurie prin care credem ca Dumnezeu ne-a dat semn sa nadajduim. La 1 ianuarie 2007 am intrat in Europa. Din ceea ce am citit pana acum, multe pronosticuri facute de oamenii credincio§i sunt sumbre. Mul^i anali§ti, inclusiv ortodoc§i, avertizeaza asupra faptului ca privim cu prea mult idealism spre Europa, ca politicienii europeni sunt nemilosi §i politica Europei este secularistd §i atee pana in maduva oaselor. Ba chiam am intalnit avertismente dintre cele mai alarmiste cu privire la viitorul Bisericii noastre, venind chiar din partea unor teologi §i jurnali§ti ortodoc§i sau din partea unor voci cu mare rezonan^a in cultura romaneasca, care §i-au asumat Ortodoxia, precum este domnul H. R. Patapievici 151 . Primul sentiment este de bucurie la vederea faptului ca oamenii reac^ioneaza, tind sa se apere, vor sa treaga semnale de alarma cu privire la cele ce nu sunt bune in Europa: inseamna ca le pasa. Al doilea sentiment este insa ca ne punem prea multe intrebari, vrem sa rezolvam toate problemele deodata, vrem ca Biserica Ortodoxa sa iasa imediat triumfdtoare din contactul cu bastionul ateismului care este Europa, inca de pe vremea lui Voltaire 152 , a lui Diderot 153 , a lui Spinoza 154 . Consideram insa ca, daca Dumnezeu a vrut sa marim randurile in Europa, noi, romanii §i fra^ii no§tri bulgari, 150 Articol din data de 8 ianuarie 2007. Romania a intrat in spatiul Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. 151 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 152 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 153 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot. 154 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Baruch_Spinoza. 71 alaturandu-ne grecilor, care erau acolo mai de mult, inseamna ca lucrurile au un rost §i un sens dumnezeiesc. Personal, a§tept ca §i Serbia §i celelalte ^ari ortodoxe din fosta Iugoslavie sa-§i vindece dureroasele rani ale razboiului §i sa vina alaturi de noi, precum §i fra^ii no§tri de peste Prut §i (de ce nu?) Ucraina, Bielorusia §i Rusia. Viitorul este unul pe care pronosticurile nu-1 pot detecta, pentru ca el este in mainile lui Dumnezeu. Deocamdata, ni se pare ca glasurile ortodoxe sunt subversive §i catacombale - ca mod de exprimare intr-un ambient mediatic dominat de politica furibunda consumista, de hedonism §i de filosofia materialists - chiar in propria ^ara, in care Ortodoxia este religie naiionala. Intrand in Europa, nu facem decat sa prelungim catacombele credinjei noastre ortodoxe (inclusiv prin bloguri!) in Europa, sa erodam fundable ateismului turnate odata cu Revolufia franceza, de§i sapaturile acestor fundatii au inceput in Renastere §i s-au adancit prin Umanism. §i apropo de umanism). Observam cu multa bucurie ca apararea dreptului la identitate ortodoxa duce, in mediile culturale romane§ti, la dezavuarea filosofiei umaniste §i a mo§tenirii ideologice renascentiste, de la care a inceput raul, dar care, pana de curand, erau considerate valori §i virtu^i culturale tabu. Jarile vest-europene (ca §i America, de altfel), incearca sa ne predea sentimentul stabilitafii lor de neclintit §i al invincibilitafii politicii §i filosofiei lor capitalist-ateiste, insa ele insele sunt subminate din interior, de glasurile unor comunita^i pe care noi nu le auzim prea bine §i nu le prea cunoa§tem in acest moment, dar le vom percepe in curand. Comunita^ile magrebiene din Franca, precum §i cele indo-pakistaneze din Anglia (predominant musulmane) nu s-au putut integra nu numai din punct de vedere economic, dar mai ales din punct de vedere cultural, pentru ca nu s-au aliniat ateismului impus ca politica de stat §i „culturii" consumiste, fara valori morale stabile. Aminti^i-va anii '90, cand ni se cerea imperios sa ne integram ^iganii! Aminti^i-va cum era cand orice critica sau observa^ie venita din Vest ne facea sa plecam ochii de rusjne §i sa ne credem ultimii oameni de pe pamant! Faptul ca astazi ripostam, denun^am impostura §i ipocrizia „moralei" occidentale, ne afirmam cu tarie trecutul §i tradi^iile, nu mai ro§im §i nu ne mai lasam calca^i in picioare, 72 este o mare victorie. Atunci nu aveam curaj sa zicem nimic, pentru ca §tiam ca apararea noastra va provoca §i mai mult aruncarea cu pietre in noi. Altfel vom purta dialogul cu Europa insa, cand vom fi pe picior de egalitate. Descoperirea §i bucuria noastra a fost, in aceste zile, ca romanii ard de nerabdare sa se afirme, sa strige ca sunt romdni §i sa trdiascd dupd credinfa si obiceiul lor. Integrarea in UE a rede§teptat credinia §i patriotismul din noi! Cel mai esen^ial este faptul ca, cu cat primejdia care ne pa§te e mai mare, cu atat ne trezim mai mult, iar semnalul trezirii e un indemn haric §i nu o iniiiativd a noastra, ci o in^iativa de la Dumnezeu care ne mi§ca inimile spre a fi mai curajo§i, spre a ne intoarce la propovaduirea adevarului Sau in lume. 73 Intre aberatie si intoleranta infilosofie It Acest articol 155 este o continuare a celui cuprins intre paginile 51-58 ale acestei carti. Articolul d-lui Sorin Lavric, Filosofia ca act de credinta, din nr. 11/ 2006 al revistei Idei in dialog a starnit reac^ii diferite. Noi am luat atitudine pe blog, pentru a atrage atentia ca nu ne recunoastem in ceea ce crede domnia sa ca ar fi sentimentele unui cre§tin atunci cand citeste Scripturile Sfinte si nici nu identificam credinta noastra cu seducfia puterii ci, dimpotriva, avem sa ne asteptam numai la atitudini ostile din partea puterii lumesti si a curentelor care sunt la putere in lume. Nici bransa filosofilor nu a stat cu mainile in san, nepasatoare, in fatl a ceea ce domniile lor catalogheaza ca o atitudine iconoclasta a filosofului Sorin Lavric in fa|a unei intregi istorii a filosofiei, incepand de la Aristotel si pana la Hegel. In consecnrfa, in numarul urmator al revistei, d-1 §tefan Vianu ia atitudine {Filozofia §i revolta omului de azi), intr- un mod in care, in opinia noastra, ii jigneste inteligen^a d-lui Lavric, oferindu-i definrfii filosofice la modul pedagogic eel mai pueril si mai pedant cu putin^a. Nu vrem sa re^inem decat un singur lucru din acest articol, anume dovada pe care autorul sau o aduce in spiritul instituirii filosofiei ca adevar obiectiv, nu numai ca adevar al mintii umane imaginative, cum sus^ine d-1 Lavric (afirma^ie cu care suntem si noi de acord); prin urmare, spune d-1 Vianu: 155 Articolul a fost editat la nivel online pe data de 19 ianuarie 2007. 156 A se vedea: http://www.humanitas.ro/stefan-vianu. 74 „cum au ajuns marii filozofi sa insure mii de pagini de nonsensuri crezand ca spun ceva?" 157 . In virtutea acestei intrebari esen^iale, pe care dansul a subliniat-o in articol, domnia sa ar trebui ca sa citeasca alte mii de pagini din al^i mii de autori din alte zeci de domenii §i sa renun^e la filosofie, daca simplul fapt de a scrie mii de pagini te face infailibil la non-sens. Mai mult decat atat, daca noi, ortodoc§ii, venim §i aducem argumentul miilor §i milioanelor de pagini de teologie sau morald ortodoxa (din care mai mult de jumatate s-au pierdut), scrise de Sfin^ii sj teologii ortodoc§i, singura reac^ie cu care am fi trata^i ar fi sa ni se rddd in nas. Numai Sfantului Fotie eel Mare 158 (sec. X), spre exemplu, i s-au ars de catre inamicii sai, 8 saci de scrieri! In fine, in numarul curent al revistei Idei in dialog, ambii filosofi i§i reitereaza punctul de vedere, continuand disputa. Ceea ce a in^eles d-1 Sorin Lavric, anume faptul ca gandirea este preponderent imaginativa §i ca este bombardata de „sugestionari psihice", la care reactioneaza pozitiv sau negativ §i, prin urmare, nu se vede nicaieri libertate deplina, nu este decat definiiia omului cdzut, a omului lipsit de orice transcendent, care nu are niciun instrument" interior de masurare a adevarului din lucruri, care merge adulmecand mirosul „puterii" §i al „seductiei" in ceea ce i se prezinta drept veritabil in aceasta lume. D-1 Lavric nici nu §tie ca ceea ce afirma dansul despre sine nu este decat confirmarea, portretul pe care Biserica il face de milenii omului cdzut din Rai §i care e amagit de diavoli in fel §i chip, mai ales prin gandurile §i imaginable pe care ace§tia i le insufla sj tocmai de aceea rugdeiunea minfii sau rugdeiunea cu mintea in inimd are drept scop cura^irea minfii de ganduri patima§e §i a sufletului de patimi. D-1 Lavric spune ca nu crede in Dumnezeu „pentru simplul fapt ca nu am nicio dovada ca, undeva in realitate, ar exista ceva purtand numele acesta" („Filosofia de amvon" 159 ). Insa Dumnezeu e foarte „palpabil" in Biserica, unde noi Ii mancam adesea Preasfantul Trup §i Preacuratul Sange §i ne unim cu El, iar prezen^a Lui in suflet este inconfundabila §i 157 Idem, p. 20. 158 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Fotie_cel_Mare. 159 Idem, p. 27. 75 incomparabila cu orice experien^a §i cu orice bucurie omeneasca. D-l §tefan Vianu replica, dar replica domniei sale se men^ine dezamagitor in acela§i cadru ideologic sec („Ce e brut nu e (neaparat) bun"). D-l Vianu ii preda d-lui Lavric, din nou, pe un ton de superioritate filosofica, ni§te no^iuni absolut elementare, care pot fi contestate §i de un student oarecare. Elementaritatea §i banalitatea explica^iilor dumnealui, de§i cu preten^ii mari, nu au darul sa lamureasca pe nimeni, nici pe colegul sau de breasla §i nici pe noi. Am dat insa peste o fraza care, in ciuda a tot ceea ce vrea sa afirme d-l Vianu in articolul sau, nu face decat sa ii dea suta la suta dreptate d-lui Lavric: „Din fericire exista §i azi un alt mod de a intra in contact cu operele filozofilor decat stearpa exegeza; mai exista oameni care dovedesc prin scrisul §i cuvantul lor ca aceasta discipline este pentru ei ceva viu. Ace§ti truditori considera ca zecile de mii de ore consacrate lecturii operelor filozofice §i medita^iei nu sunt timp pierdut. Prin meditate con^inutul acestor opere devine carne din carnea lor" 160 . Repet, prin urmare, daca noi, ca ortodoc§i, am prezenta acela§i argument, d-l Vianu probabil ca §i-ar astupa urechile. Surprinzator insa, pentru a-§i dovedi abnega^ia sa pentru filosofie, totala sa daruire, d-l Vianu incearca sa ne convinga folosind o expresie biblica. Dar daca noi ii spunem, domniei sale §i intregii tagme filosofice, ca prin rugaciune, Spovedanie, Imparta§anie, prin citirea Scripturilor Sfinte §i prin trairea in ritm liturgic a vie^ii ne sim^im vii, devenim „carne din carnea" lui Hristos, ca cei pe care El ii face madulare vii ale Trupului Sau Viu, de ce nu ne cred? De ce e mai nobil sa devii „carne din carnea" ideilor filosofice, un trap cu abstrac^iunile mentale, decat un trap cu Hristos, Dumnezeu-omul? Prin aceste afirma^ii insa d-l Vianu nu face decat sa-i dea dreptate d-lui Lavric, in afirma^iile acestuia ca filosofia nu este decat o credinla, o op^iune de a crede in altceva decat in Dumnezeu. Ignorarea §i dispre^uirea cre§tinismului insa nu ne mai mini, intr-o societate moderna §i postmoderna in care, a§a cum constata d-l H. R. Patapievici in articolul sau de pe ultima 160 Idem, p. 28. 76 pagina, ,,ura fa^a de cretinism, exprimata prin liberta^ile pe care ni le luam impotriva tradi^iei lui, a devenit aproape unicul con^inut spiritual al modernita^ii noastre". 77 Poezia sfinteniei intrece poezia lumii, de§i amdndoud se revarsd de la Dumnezeu Vom ilustra 161 cele ce vrem sa spunem astazi, cu un citat din opera Sfantului loan Gura de Aur (traducerea din Comentariu la Faptele Sfiniilor Apostoli ne apar^ine): „Dar sufletul celui sfant este ca piscul unui munte, cu aerul sau curat, cu dulcea sa stralucire a luminii, cu apele sale izvorand limpezi, cu multimea florilor care te incanta, pe cand poienile primavaratice §i paji§tile se imbraca cu ve§mant din copacei si flori §i clipesc in caderi de ape repezi. §i daca vreun sunet se aude aici, este unul dulce, facut astfel incat sa mangaie urechea cu o mare desfatare. Caci fie pasarile ciripind se suie pe varfurile de pe crengile copacilor ramuro§i, fie greierii, privighetorile §i randunelele, amestecandu-§i glasurile intr-o dulce armonie, impreuna canta un fel de muzica simfonica; fie zefirul mi§ca frunzele cu ginga§ie §i pare ca fluiera inceti§or printre acele brazilor, o adiere ce seamana adesea cu aria lebedei. §i trandafirii, violetele §i alte flori, leganandu-se lin §i valurindu-se intunecos, seamana intocmai cu marea cand se mi§ca de valuri gingas. unduitoare. §i multe pot fi asemanarile pe care le poate gasi cineva. Astfel, daca un om se uita la trandafiri, poate sa i§i inchipuie ca zare§te in ei curcubeul; in violete, valurile marii; in florile [albastre] de liliac, cerul. Dar nu numai spectacolul §i contemplarea lui in sine produc desfatarea celui care prive§te un asemenea peisaj, ci in insu§i trupul sau el simte o inviorare, o prospe^ime care il face sa simta ca respira liber, astfel incat se crede a fi mai degraba in cer decat pepdmdnt. Mai mult, mai este §i un alt fel de sunet, cand paraul dintr-un munte prapastios, care isj croie§te singur drum prin 161 Un articol din 9 februarie 2007. 78 valcele, plescaie inceti§or trecand peste patul sau de prundi§, cu un §ipot care se stinge, alinator, §i astfel ne odihne§te sufletul §i ne bucura sim^irile, §i repede ne trage ochii la sine mangaierea molatica a somnului. A^i ascultat aceste descrieri cu placere §i poate ca v-au facut sa va indragosti^i de pustietate. Dar cu mult mai dulce decat aceasta pustietate este sufletul celui indelung patimitor. Caci nu de dragul de a descrie o poiana §i nici de dragul de a-mi face cunoscuta maiestria limbii, am aratat aceasta asemanare, ci scopul a fost acela ca, vazand cat de mare este desfatarea ce rasare din indelunga patimire [a raului], §i cum, vorbind cu un om mult patimitor, cineva poate fi cu mult mai desfatat si mai ca§tigat decat de vederea unor astfel de locuri, voi sa urma^i unui astfel de om. Fiindca acolo unde nici macar o mica urma de rautate nu razbate dintr-un asemenea suflet, ci numai blande^e §i cuvinte minunate, in care i§i afla asemanare ginga§ia dulce a zefirului, unde §i rugaciunile cele staruitoare, dezbracate de orice mandrie, se aseamana cu pasarile cantatoare zburand spre inal^imi: cu cat nu se afla acolo ceva cu mult mai bun decat toate acestea? Caci nu trupul este racorit de adierea dulce a cuvantului, nu, ci acesta invioreaza sufletele noastre incinse §i parjolite [de patimi]". Vedem ca sufletul celui impacat cu Dumnezeu este lini§tit, este in el insu§i un Paradis. Raiul este in sufletul lui, mai inainte de a fi mutat de Dumnezeu in Rai. Sufletul celui care §i-a sfin^it via^a prin multa patimire a tuturor relelor este mai dulce §i mai desfatator decat pustiul, pentru ca lini§tirea nu tine de un loc anume, ci pustiul unde ne lini§tim este acolo unde ni Se face cunoscut Dumnezeu §i dragostea Lui pentru noi. Iar daca pustiul acesta se arata noua sub forma unui Sfant, a unui Inva^ator duhovnicesc, care ni-L arata pe Dumnezeu eel mai bine pentru ochii no§tri, atunci acesta este pustiul unde trebuie sa ne nevoim, adica langa Sfantul pe care ni 1-a descoperit Dumnezeu, chiar daca ar fi in mijlocul unui ora§. Cred ca pot sa in^eleg §i astfel cele spuse de Sfantul loan. Transfigurarea sufletului §i transformarea lui intr-un rai a carui vedere ne aduce o mare desfatare §i un nespus de mare folos duhovnicesc, se face prin chinuri §i prin multa patimire, prin indelunga rabdare a raului sj a suferin^elor, cu mul^umire §i prin lupta apriga cu patimile, prin razboiul nevazut. 79 Noua ne place sa ne desfatam de o astfel de vedere duhovniceasca, de intalnirea cu Sfin^ii lui Dumnezeu, care sa ne aline sufletele §i sa ni le umple de mireasma Duhului Sfant, a§a cum nicio mireasma a florilor sau a aerului curat nu poate face, dar trebuie ca, indragostindu-ne de aceasta vedere dulce sa §i urmam aceea§i cale, a multei patimiri §i a multei nevoinje, interioare mai ales, pentru a ajunge sa raspandim §i noi macar pu^in din aceasta mireasma §i a scapa de duhoarea pacatului, de zgomotul asurzitor al patimilor din noi care sunt ca un oras in miscare. Insa eel care s-a lini§tit este ca un varf de munte chiar §i in mijlocul ora§ului §i nu il tulbura zarva patimilor celorlalfi §i nici cea a demonilor care vor sa-1 distraga §i sa-1 infrico§eze, pentru ca inima lui e rapita tot timpul de dorul lui Dumnezeu. Omul patima§, chiar §i atunci cand crede despre sine ca e un om bland §i care nu face rau altora (§i auzim adesea aceasta afirma^ie din partea multora: de ce sa ma due la Biserica, dacd n-amfdeut rau la nimeni si nu am de ce sa ma pocdiesc?), in sinea sa este un om clocotitor de mdnie §i de dorinfd de rdzbunare, pe care insa nu le pune in practica pentru a nu-§i periclita statutul social §i astfel crede despre sine ca este un om care nu rdspldteste rdul cu rau. De aceasta manie §i ura nu putem scapa deceit luptand impotriva patimilor §i iubind pe Hristos, altfel ni se pare ca facem binele, cand, de fapt, binele acesta este profund interesat §i fara niciun fundament afectiv autentic. O foarte mare minciuna §i in§elare demonica a societa^ii umane, de cateva secole bune incoace, proclamata ca adevar incepand cu Rena§terea §i intarita in Romantism, este aceea de a sus^ine ca omul poate fi bun si poate face binele si fara Dumnezeu, ca bundtatea omului tine defirea si de constituiia lui cu totul independent de credinia lui si de relafia lui cu Dumnezeu. Din cauza acestei idei adanc inradacinate, prin care oamenii cred ca pot fi buni de la ei m§i§i, ca sunt buni §i nu le mai trebuie nimic, mul^i nu il cauta pe Dumnezeu §i nici nu in^eleg la ce le-ar folosi aflarea Lui. In acest timp, sufletul celui indelung patimitor, care se face, prin cuvintele lui, priveli§te celui turmentat de patimi, il ru§ineaza pe acesta din urma §i face sa taca vorbare^ele patimi dinlauntrul sau, in fa^a lini§tii dumnezeie§ti §i a frumuse^ii morale §i spirituale a aceluia. 80 De aceea, mul^i nu ne dam seama, dar sa §tim ca atunci cand un om ne smere§te prin taria cuvintelor sale §i inal^imea sa duhovniceasca, cuceritoare, inseamna ca a §i suferit mult, a patimit indelung, chiar daca nu s-a vazut de catre noi sau noi nu cunoa§tem trecutul sau prea bine. Sufletul celui mult patimitor este §i mult in^elegator §i rabdator cu ceilarfi, de aceea este bland §i duios, dar noi nu m^elegem prea bine ca blande^ea §i duio§ia lui vin din chinurile §i patimirile indurate §i din multa suferin^a. In alta ordine de idei, de cate ori nu am fost inva^i la §coala ca infwrarea in fa}a frumuseiii este numai apanajul artistilor, ca arti§tii sunt „inventatorii" unor stari poetice, ai unor trairi neobi§nuite? De cate ori am citit descrieri de natura asemanatoare in lecturile care ni s-au recomandat (sau pe care le-am intreprins din proprie ini^iativa) §i am fost lasa^i sa in^elegem ca in epoca moderna oamenii au capatat „brusc" aceasta sensibilitate creatoare? Din textele moderne §i chiar postmoderne, care nu fac decat sa copieze sau sa remodeleze o in^elegere straveche a frumuseiii cu care Dumnezeu a impodobit lumea, care nu fac decat sa preia o sensibilitate cre§tina (inclusiv in sensul atribuit de Tertulian, in care sentimentul drept si frumos, adevarat crestin, este omniprezent in intreaga istorie a umanita^ii) la tot ce este frumos in natura §i in lume, din aceste texte lipse§te insa fmalitatea sensului acestui tablou in Dumnezeu. Sensibilitatea poetica este un mare dar dumnezeiesc, pentru ca oamenii sa sesizeze dragostea Sa. Sfantul loan trece de la compara^ia sufletului cucernic cu inal^imea unui munte, la realitatea contemplarii unui peisaj de natura care te poate umple de frumuse^e §i de har, pentru ca Dumnezeu nu ii daruie§te omului numai incdntare esteticd prin frumuse^ea cu care a impodobit pamantul, ci §i liniste interioard §i simfirea abundenfei harului Sau care umple toate. „Din Duhul Sfant izvorasc izvoarele harului, care adapa toata faptura, spre rodire de via^a", spune un antifon, o cantare bisericeasca. Fiecare suflet este inzestrat cu sensibilitate poetica, cu putin^a de a se infiora in fa^a frumuseiii cutremuratoare a lumii, a naturii, pentru ca prin aceasta cutremurare sa ajunga la cunoa§terea mare^iei lui Dumnezeu. „Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu §i facerea mainilor Lui o veste§te taria" (Ps. 18, 1; ed. BOR 2001). 81 Fericitul Porfirie Bairaktaris 162 spunea ca Sfinfii au suflete poetice §i ca sufletele grosolane, care nu sunt impresionate in fa^a frumusetii, nu se pot apropia de Dumnezeu: „Toate imprejurul nostru sunt picaturi care izvorasc din iubirea lui Dumnezeu. Cele insufletite §i cele neinsufletite, §i plantele §i animalele, §i pasarile, §i mun^ii, §i marile, §i apusurile de soare, §i cerul instelat. Sunt micile iubiri prin mijlocirea carora ajungem la iubirea cea mare, la Hristos. (...) Ca sa devina cineva crestin trebuie sa aiba suflet poetic, trebuie sa fie poet. Hristos nu voie§te langa el sufletele «grosolane». Cre§tinul, chiar §i numai cand iube§te, este poet, petrece in poezie. Inimile poetice imbnui^eaza iubirea, o a§aza inlauntrul lor, o simt in adancuri" 163 . Ceva foarte asemanator afirma §i Fericitul Paisie Aghioritul 164 . Fericitul nostru Parinte Nicolae Steinhardt spunea §i el: „Orice opera de arta autentica sta sub semnul unui duh iubitor de oameni. Orice opera de arta autentica e un imn de slava a crea^iei. Departe de a porni de la demonism, arta e un mijloc de inal^are a sufletului §i un izvor de bucurie curata §i nobila". §i adauga ca „Ii place lui Hristos sa se faca presim^it copiilor §i poeiilor''' . In fine, in Ortodoxia pentru postmodernisti, Parintele Savatie Ba§tovoi identifica in Sf. Scriptura momentul aparrfiei artei in lume: „Atunci cand se construia Templul din vremea lui Moise, Dumnezeu S-a facut auzit §i a zis: «Iata, am dat har §i pricepere lui Be^alael ca sa sape in lemn §i in aur» §i alte insu§iri pe care le enumera Dumnezeu, daruite lui Be^alael pentru infrumusetarea, impodobirea Templului. Aici asistam chiar la intrarea artei in via^a omului de dupa cadere. Intrarea frumosului material in via^a omului. A se vedea: http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-porfirie-bairaktaris- grecia-96288.html. i<53 ***jY e vorbegte parintele Porfirie, trad, din limba greaca de Ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galafi, 2003, p. 359-360. 164 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. N.ficolae] Steinhardt, Primejdia marturisirii (Convorbiri cu loan Pintea), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 57, 83. Despre sine aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt si aici gasiti unb blog dedicat siesi: http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/. 82 Acest frumos exterior vine sa inlocuiasca golul care a aparut in via^a noastra de la momentul divor^ului nostru de Dumnezeu. S-a golit sufletul nostru de frumos, de adevar, de absolut. §i Dumnezeu face acest pogoramant §i-i daruie§te omului arta, care este, desigur, inferioara culmilor spirituale pe care le-a cunoscut Adam in Rai, dar care este un vehicul ce ne apropie, ne duce pana la ultimul stadiu al intalnirii noastre cu Dumnezeu, pe care insa va trebui sa-1 abandonam. Arta, in drumul nostru catre Dumnezeu, seamana cu autobuzul care duce la o manastire situata in munte. El ne duce pana la poalele muntelui, dar mai departe el nu mai poate 55 166 urea... Mai multa poezie decat in Sfanta Scriptura, in cuvintele insuflate de Duhul Sfant, nu se gase§te nicaieri pe pamant, in nicio carte. Iar dupa aceasta, adevarate revarsari de frumuse^e §i de poezie aflam in textele Sfin^ilor Paring. Autorii clasici ai literaturii universale au avut o intemeiata cunoa§tere a Scripturii §i a teologiei creatine (chiar daca eretica, in Apus, dupa 1054 d. Hr.), care a constituit elementul formativ esen^ial al sensibilita^ii europene. In textele lor, ei au deviat de la sensul teologic al acestei sensibilita^i, pe care au coborat-o la nivel pur uman, lipsit de transcendent §i din care au pastrat elementele exterioare, legate de expresivitate. Tradi^ia culturii porne§te de la valorificarea in sens unilateral, strict orizontal, a frumuse^ii folosite drept fa^ada, din care a fost „golit" interiorul de har §i careia i se „interzice" recuperarea in ve§nicie, perspectiva nestricaciunii. Monah Savatie (Bastovoi), Ortodoxia pentru postmodernisti. In intrebdri si rdspunsuri, Ed. Marineasa, Timisoara, 2001, p. 45. Despre sine, pe blogul sau: http://savatie.wordpress.com/about/. 83 Amenintarea fricii Fericitul, Parintele nostru 167 , Nicolae Steinhard a batut foarte mult moneda, in cartile sale, pe atragerea atentiei asupra a doua patimi mari, foarte mari, care indeobste nici nu sunt luate in considerare ca atare: prostia si frica. Despre prima dintre ele nu-mi propun sa. vorbesc nimic acum, ci doar sa spun cateva cuvinte despre cea de-a doua. In ce le priveste insa pe amandoua, cuvintele Fericitului Nicolae de la Rohia sunt foarte bine venite pentru cei care sufera de aceste patimi si vor sa lupte impotriva lor. Si imi permit sa spun ca multi suferim, greu de tot, de ele, mai ales in ziua de astazi. Vorbind despre ele, Fericitul Nicolae le aseza, cu o intelepciune si o limpezime duhovniceasca aparte, in categoria celor mai grele patimi. El insusi s-a luptat cu ele si le-a biruit, pe prima prin multa citire si cugetare si pe a doua prin acceptarea cumplitei detentii comuniste. Despre aceasta frica teribila, pe care a trebuit sa si-o invinga, avea sa spuna mai tarziu, citand din Apocalipsa, ca ea este prima dintre pacate care impiedica intrarea in Imparatia lui Dumnezeu, mai inainte de curvie, crima si alte pacate grele (Apoc. 21, 8: „Iar partea celor frico§i §i necredincio^i §i spurca^i §i uciga§i §i desfrana^i §i fermecatori §i inchinatori de idoli si a tuturor celor mincino^i este in iezerul care arde, cu foe §i cu pucioasa, care este moartea a doua".). Imi amintesc acum si de o rugaciune a Sfantului Efrem Sirul 168 (cred ca nu ma insel ca a sa este) in care se spune: „Doamne, izbaveste-ma de frica cea care cumplit ma tiraniseste ziua si noaptea" si in multe rugaciuni ortodoxe se cere izbavirea de frica adusa in suflet de demoni. In Psaltire frica este condamnata ca nelegitima, caci se spune: „Acolo s-au temut de frica, unde nu este frica, caci Dumnezeu este cu neamul dreptilor" (Ps. 13, 5); „Pe Domnul 167 Articol din data de 7 martie 2007. Despre sine aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Efrem_Sirul. 84 nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frica unde nu era frica, ca Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ru§inatu- s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (52, 6) si „Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?" (Ps. 26, 1-2). Frica si timorarea noastra in fata oamenilor sau a demonilor in asa masura, incat sa ne faca sa renuntam la a mai fi oameni sinceri si corecti si la a mai face binele, alegand in schimb ascunderea, inchiderea in sine, deghizarea sentimentelor, cameleonismul social, minciuna si dedublarea cotidiana sunt, prin urmare, sever osandite de Dumnezeu. In acelasi timp, frica este o patima grea, care cere de la noi multe rugaciuni si umilinta inaintea lui Dumnezeu pentru a scapa de ea. Vizitele la psiholog sau la psihiatru si tratamentele psihiatrice nu fac decat sa o amelioreze putin sau sa te faca sa te minti singur ca nu mai ai aceasta boala, daca te indopi cu antidepresive sau cu alte pilule. Exista frici si frici: frica de hoti si frica de penibil, frica de moarte si frica de a nu fi dat afara de la serviciu, frica de oamenii barfitori si frica de non-sens sau de obsesii, frica de asteroizi sau de catastrofe si frica de intuneric, frica de boli si 5 1 5 suferinte si frica de vrajitori, demoni sau de Judecata. Niciuna din aceste frici nu este buna daca te lasi coplesit de ea, paralizat, timorat in tot timpul, fara sa cauti un raspuns si fara sa lupti ca sa o depasesti, fara sa fie insotita de pocainta adevarata, care atrage iertarea lui Dumnezeu si scoate frica afara din inima. Pentru ca frica este adesea legata cu mandria, frivolitatea si necredinta. In fiecare moment se pot ivi ocazii care cer sa-ti depasesti frica prin credinta: poti sa ramai blocat in lift, sa se strice metroul intre statii sau sa ia foe, sa te ameninte cineva 5 1 5 fara motiv, sa se manie seful si sa vrea brusc sa te dea afara, sa 1 5 5 1 fii nevoit sa te intorci pe intuneric acasa pe strazi laturalnice, sa-ti moara cineva drag sau sa ramai singur, etc., etc. Toate sunt incercari care asteapta de la noi rugaciune cu nadejde. O mare frica ne-o indue in suflet pacatele noastre, fauritoare de obsesii si de frici fara numar, dar si a unei stari 5 ? 3 generale de incertitudine, de negura interioara, de teroare permanenta si „inexplicabila". Cind intervine acesta frica semi-permanenta sau permanenta, dezlegarea ei se gaseste in cercetarea de sine si 85 descoperirea lucrurilor cu care maniem pe Dumnezeu, chiar daca noua ni se pare ca nu facem pacate mari. Prin aceasta se arata insa fata de noi si mila lui 5 5 Dumnezeu, pentru ca dorinta de a iesi de sub imperiul fricii si al terorii demonice sub care stam, ne indeamna sa cautam salvare la Dumnezeu, la Biserica, la stabilirea unei relatii cu Dumnezeu care sa aduca in noi harul si sa puna pe fuga dracii. Vorbesc despre frica nu ca una care am scapat de ea, ci ca una care inca am multe de patimit de pe urma ei. Din frageda copilarie mi-a ramas in minte o intamplare cu resorturi demonice, o aparitie stranie, iar apoi, in copilarie si adolescenta eram foarte usor de timorat. 5 5 5 De-abia cand, tarziu, m-am intors la Biserica (la 18 ani) am inceput cu adevarat sa lupt impotriva acestei patimi, iar Fericitul Nicolae Steinhard a fost primul care mi-a deschis ochii spre a privi cu seriozitate aceasta patima. 86 A avea un rol in viata Motto: Ceea ce vrei tu de la tine insuti este cu mult mai mult decdt ceea ce iti cer altii: ei vor sd joci un rol, tu vrei sd scrii opiesa. Constantin Noica (citat din memorie). A dori sa joci 169 un rol in viata trebuie sa inceapa cu a dori sa cunosti cine si ce esti tu ca om, cu adevarat, ce te implineste ca fiinta spirituals, pentru a-ti acorda mai apoi rolul din viata cu implinirea personala, pentru ca rolul pe care il joci in societate sa nu intre in conflict cu dorinta de a-ti sfinti viata, de a te indumnezei printr-o viata de pocainta. Daca vreau sa traiesc crestineste, nu mai vreau sa traiesc viata altcuiva. Si spun aceasta pentru ca demonii vin la noi numai ca sa ne inculce ideea ca noi suntem altii decat suntem, ca suntem nebuni, pacatosi, animale, razvratiti, ucigasi, aventurieri. Dorul de Dumnezeu inseamna dorul de ingenuitate si de naturalete, dorul de a dezbraca toate aceste camasi succesive pe care le imbracam in viata, ca oameni patimasi, de a lepada toate scenariile care ne fac sa jucam un rol la un moment dat si apoi sa ne schimbam masca, in functie de situatie. Rolul implinitor al omului este acela de fiinta duhovniceasca si de slujitor al lui Dumnezeu, impreuna cu Ingerii. Chiar si atunci cand in sufletul tau detesti toate mastile, chiar si cand esti o expozitie de sentimente pe dinafara, iar inauntrul tau e liniste, smerenie si rugaciune, chiar si asa te ajunge uneori greata, lehamitea de aceasta parada exterioara obositoare pentru inima care vrea sa se odihneasca in odihna ei cea adevarata si implinitoare. Am citit in carti, am auzit despre si am vazut batrani care doresc cu seninatate sa moara, care au inteles de la sine ca s-a terminat periplul de imagini pamantesti, ca ele nu mai au rost, ca e vremea sa se mute la singura si adevarata noastra 169 Un articol din 22 martie 2007. 87 patrie, cea cereasca, din care omul este si doar in care se simte bine. Cred ca Dumnezeu asteapta ca un Multmilostiv ca sa ajungem cat mai mult la aceasta concluzie in sufletul nostru, ca sa ne dezlipim inima cat mai mult de cinematograrul vietii acesteia, ca de un film pe care te-ai saturat sa-1 tot vezi si pe care, cu cat il vezi mai mult, cu atat ii gasesti mai multe cusururi. Asa se intampla si cu noi, oamenii, care, cu cat petrecem mai mult timp pe pamant, cu atat mai mult intelegem imperfectiunile acestei vieti si pacatele si viciile noastre adanci. Ca sa aflam cine suntem noi insine, ca oameni (fiinte umane), dar si fiecare in parte, ca personalitati deosebite si unice, trebuie sa intrebam de aceasta pe Facatorul nostru, nu gandurile noastre, pe Cel ce stie despre noi mai multe decat noi insine, Care ne-a gandit din vesnicie, ne-a zidit oasele si tot launtrul nostru si cunoaste adancul sufletelor si al inimilor 5 5 5 noastre, Care stie si sfarsitul nostru, fara ca prin asta sa ne sileasca la a face ceva ce nu vrem. Prin tot ce facem pe pamant ne pregatim pentru despdrtirea de pamant. Esentialul este sa intelegi ca viata aceasta este un scurt intermezzo si sa te desparti de ea fara pareri de rau. Iar ca sa n-ai pareri de rau dupa viata, trebuie neaparat sa intelegi si sa simti, sa simti mai ales, ca acest fel de 5 C 5 5 ~ 5 ? existenta ti-a devenit impropriu si sa te bucuri sa te muti intr-o alta existenta de care te-ai atasat deja, pe care harul ti-a dat sa o adulmeci si pe care o doresti ca pe o padure pe care o presimti dupa fosnetul copacilor, in timp ce te apropii. Insa preschimbarile acestea se produc in timp. Trairea crestina inseamna innoire continua, schimbare perpetua de orizonturi interioare, de perspective. Pe cat teatrul de afara, din lume, se ofileste in ochii tai, pe cat realitatea obiectuala devine tot mai repetitiva, tot mai nesurprinzatoare, pe atat scena interioara devine tot mai animata, mai captivanta, acea scena in care joci rolul celui care esti tu cu adevarat, in care te dezbraci de masti, te privesti dincolo de patimi, care ti-au servit drept oglinzi deformatoare pana de curand. Parafrazandu-1 pe Eminescu, ochiul inchis afara, inauntru se desteapta. Ochiul odata inchis pentru desertaciunea vietii, care nu mai tresare exaltat de vederile cele trecatoare, se 88 deschide inauntru, cu uimire si bucurie, spre o lume cu mult mai bogata, din ce in ce mai mult si din ce in ce mai definitiv. 89 Mai multefeluri de a scrie 1 70 Exista mai multe feluri de a scrie. Unii scriu pu^in §i cizeleaza textul la nesfar§it. Dar in felul acesta mesajul i§i pierde unitatea de gandire §i de sim^ire, pentru ca e scris in etape §i inse§i gandurile omului penduleaza de la un lucru la altul, chiar daca pare ca le uneste un subiect comun. Astfel nu ai sentimentul ca cele scrise te implinesc, i|i unifica mintea §i \\\ aduna inima intr-un singur sentiment ci, dimpotriva, ca te disipeaza §i i|i atomizeaza gandurile. Insa acesta este un model impus de literature, mai ales. In comparable cu acest mod de a concepe scrisul, textele Sfnuilor Paring, necizelate de 10 ori, scrise dintr-o suflare, te prind §i te absorb cu totul in unitatea lor de iubire, in vapaia marturisirii lor, incat nici nu mai po^i sa te mai gande§ti la stil in timp ce cite§ti, ci doar la starlit po^i eventual sa \\\ dai seama de stilul intregului, de§i adancul cuvintelor e eel care te cople§e§te §i ramane in inima ta. Vapaia gandirii lor sfinte, te inconjoara §i te patrunde, firul cugetarii dumnezeie§ti nu te mai lasa decat sa cobori cu mintea in inima §i nu sa te ui^i la amanunte de suprafa^a. Fa^a de cei care scriu pu^in §i fasoneaza mult, al^ii scriu mult §i nu se mai uita la stil. In^eleg ca au ceva de deliberat, ceva de cugetat §i de aprofundat sau de transmis altora, in^eleg ca trebuie sa scrie neincetat, pentru ca sa discearna §i mai bine lucrurile §i pentru ca sa prinda in foaie 0,1% din gandurile lor, de§i scrierile par foarte multe. Nu sunt mul^i ca ace§tia. Unul 171 dintre ei a fost Mircea Eliade . Undeva, inca tanar fiind, marturise ca i§i citea articolele proprii din reviste cu creionul in mana, ca pe textele altcuiva §i era §i el surprins de cele ce afla, ca §i cum n-ar fi fost articolele lui, caci intre timp uitase ceea ce scrisese, de multa munca pe care o desfa§ura neincetat citind §i scriind. Scrisul este o necesitate nu numai pentru scriitori, dar asta nu ne spune nimeni. Scrisul mult n-ar trebuie sa fie o profesie, ca §i cititul mult, ci o preocupare cat mai deasa a fiecaruia dintre noi. Ortodoxia cere oameni care sa judece adevarul milimetric dar §i holistic, care sa departajeze adevarul de minciuna atat in ce prive§te sfanta teologie, cat §i in ce prive§te 170 Un articol din 28 mai 2007. 171 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade. 90 ascunzi§urile §i adancimile propriilor inimi: adancimi de negrait §i intr-un caz §i in altul. Scrisul ar trebui sa fie o ocupa^ie de capetenie pentru a ne cunoa§te pe noi inline, cine suntem §i cat §tim, cat suntem de pacato§i §i ce gandim §i sim^im zilnic. Unii Paring duhovnice§ti recomanda cu caldura ucenicilor §i credincio§ilor pe care ii indruma sa aiba jurnale personale in care sa noteze tot ceea ce cred ca este important. Jurnalul duhovnicesc ortodox, chiar §i nepublicat, ar trebui sa fie o realitate cotidiana. Exigence rugaciunii ortodoxe isihaste si ale nevoin^ei ortodoxe, precum §i intimizarea cu teologia ortodoxa ne cer sa ajungem la despar^irea dintre adevar §i inseldciune, iar scrisul este o verifware a noastra permanenta. Departajarea adevarului de minciuna nu este un lucru u§or §i adesea eroarea pe care n-o sesizeaza mintea se vede mai bine pe foaie. Sau pe net. In comparable cu Parintele Dorin, care a scris enorm, nici eu nu am scris foarte mult, inclusiv pagini personale, insa dau marturie ca atunci cand mai recitesc unele pagini imi dau seama ca nu mai {in minte nimic §i ca, daca nu le scriam, nici nu erau §anse sa-mi mai amintesc vreodata ceva. In concluzie, apologia de pe acest blog 172 , a scrisului personal §i mult, fara rafmari succesive ale stilului, care insa secatuiesc esen^a de gandire §i de sim^ire, este una care are o experien^a semnificativa in spate, in acest domeniu, care §tie ca scrisul face bine, smere§te §i lumineaza, atunci cand e practicat cu onestitate §i cu sete de in^elepciune §i de cunoa§tere, stand cu umilin^a inaintea lui Dumnezeu. Scriind mult, nu mai ai senza^ia ca ai scris sau ai facut un lucru mare, pentru ca ajungi sa ui^i ce ai scris, inevitabil, dupa cum ui^i cine ai fost §i ce ai facut ieri sau acum doua zile sau acum un an. Mul^i nu scriu mult, ci pu^in, §tiut fiind faptul ca tacerea te face filosof iar scrisul minimal §i distilat te face publicabil §i bun de laudat. Insa tocmai scrisul mult te face Mircea Eliade, 1 7^ 1 74. 1 7S Eminescu , loan Gum de Aur sau Serafim Rose . Autoarea se refera la Mogul principal al platformei Teologie pentru azi: http://bastrix.wordpress.com/. 173 Un sait dedicat siesi: http://www.mihaieminescu.eu/. 174 Un blog despre sine si opera sa: http://www.ioanguradeaur.ro/. 175 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 91 De ce „obsesia postmodernd a demitizarii" ii afecteazd pe ortodoc§i, dar nu §ipe eterodoc§i? ■ x x n - E o intrebare legitima 176 , cred eu, pe care nu mi-am pus- o prima data astazi. Dimpotriva, ea a revenit, dureros, in mintea mea, ori de cate ori am citit car^i §i articole publicate de eterodoc§i (nu neaparat clerici sau teologi), in care ace§tia erau extrem de reveren^io§i fa^a de propria tradnie, de ierarhia §i de valorile in care credeau dan§ii, §i ii comparam in sinea mea cu exagerarile demitizante ale ortodoc§ilor no§tri, oameni de cultura sau chiar din arealul Bisericii noastre. A§a incat intotdeauna m-a durut aceasta constatare: de§i to^i, §i ortodoc§i §i neortodoc§i, ne aflam in aceea§i lume secularizata §i postmoderna, care i§i afirma sus §i tare ca principiu destructurarea oricarei gandiri §i a oricarui reflex traditional §i evacuarea istoriei pe canalul de scurgere, de ce atunci, numai ortodoc§ii sunt cei care pun in practica §i iau in serios aceasta experien^a ideologica automutilanta, pentru a se sincroniza (nenorocita sincronizarea asta!) cu prezentul, iar eterodoc§ii se manifesta in continuare ca in lumea lor tradi^ionala? Cel pu^in in scris §i in atitudinile publice, eterodoc§ii nu au darul de a se autodinamita, de a-§i asasina tradi^ia §i ierarhia a§a cum il au ortodoc§ii. 176 Un articol din 14 ianuarie 2008. 92 Sa fie un ceva romanesc, un duh de autodenigrare, pe care, intr-un articol anterior, il sesizam a fi relevat inca de Letopiseful lui Grigore Ureche? Adica din secolele XVI-XVII, cand primii carturari romani au inceput sa studieze in strainatate §i sa vina de acolo cu ideea de a-§i bate joe de lipsurile poporului lor, mai mult sau mai pmin obiective. Unii ca Grigore Ureche 177 (ca sa nu mai vorbesc de 1 78 interpolator^ sai abjec^i!) sau Dimitrie Cantemir (care 1-a 1 7Q indignat pe Noica , pentru autocritica neamului sau, prea relaxatd in fa^a occidentalilor) s-au raliat acestui curent, insa Ortodoxia era inca destul de puternica §i vie, inclusiv in con§tiin^ele acestora, ca aceasta sa devina un fenomen major. 1 SO i o i Aljii, ca Miron Costin sau Constantin Cantacuzino , nu s-au raliat. Epoca pa§optista a adus insa un entuziasm §i un ata§ament bulversant, nascut peste noapte, fa^a de valorile sociale §i culturale occidentale, mai ales franceze. Tinerii, aristocrat (fii de boieri) sau nu, romani, ie§rfi peste grani^a cu scopul de a studia in strainatate (dar §i de a voiaja in libertate) s-au intors acasa cu o dragoste subitd de tot ce se gasea dincolo §i nu se gasea aid §i un dispret satanic fa^a de tot ce era romanesc §i ortodox §i nu era specific Occidentului. Eminescu e un caz aproape singular de om care §i-a pastrat fierbinte iubirea de ^ara §i de tradi^ia ei §i el este eel care semnaleaza, peste tot in opera sa, trddarea fa^a de neamul lor a celor care se due in Occident §i se intorc cu aere de intelectuali: Ce au scos din voi Apusul, cand nimic nu e de scos? 182 (ca sa citez doar un vers dintr-o lunga pledoarie eminesciana de acest fel). Impresia mea e ca ne lupta din rasputeri, §i nu de azi, de ieri, ni§te demoni care s-au specializat in a-i determina pe ortodoc§i sa se subestimeze §i sa-§i faca permanent autocritica, tocmai cand e vorba de valorile lor autentice §i fara sa puna nimic in schimbul a ceea ce denigreaza, in timp ce pe 77 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Ureche. 78 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir. 79 Constantin Noica. 80 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Miron_Costin. 81 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Cantacuzino,_stolnicul. 82 Un vers din Scrisoarea HI, prezenta la nivel online aici: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php. 93 eterodocsi ii vezi laudandu-se neincetat cu tot ceea ce le apar^ine, cu tot ceea ce fac, cu tot ceea ce vine de la ei. Am citit recent un articol in ultimul numar al revistei Idei in dialog, al doamnei Tereza-Brandusa Palade 183 , care este romano-catolica, un articol intitulat Curajul de a gdndi pdnd la capat. Care mi-a produs, pentru a mia oara, reflectii pe aceasta tenia. §i nu neaparat prin subiectul abordat de domnia sa, pe care nu inten^ionez sa il discut, ci prin atitudine. Am privit comparativ si retrospectiv textele publicate, aici sau in alta parte, de ortodocsii nostri si nu mi-a placut concluzia. Caci concluzia este ca ai nostri nu stiu decat sa ddrdme, sa se autoddrdme (fiindca cine mai esti tu, daca singur \\i spulberi temelia?), in timp ce credinciosii altor confesiuni nici nu fac altceva decat sa se afirme si sa se puna in valoare, cu tot ceea ce considera ca este reprezentativ in ierarhia, in doctrina si in tradi^ia lor. Doamna Palade este Doctor in Filozofie si nu ii este rusine sa fie catolicd, in timp ce filozofii nostri si intelectualii academici, in mare parte, nu stiu unde sa se ascunda ca nu cumva sa rezulte ca sunt habotnici ortodocsi. Aproape toate varfurile universitare ale filosofilor si litera^ilor nostri sunt niste atei declarafi, niste luptatori in mod deschis impotriva credin^ei si a Ortodoxiei. Dar chiar si atunci cand nu vorbim de asemenea cazuri conflictuale cu credin^a, oamenii nostri de cultura ortodocsi se sfiesc sa fie ortodocsi pdnd la capat, se tern de catalogari si de etichete care sa-i caracterizeze religios, ocolesc punerea pe tapet cu claritate a unor adevaruri ortodoxe, chiar si atunci cand cred in ele. §i eu cunosc, personal, cazuri destule, ca sa nu mai vorbesc de cele care se fac evidente din modul scrierii. Doamna Palade vorbeste la superlativ despre „Sfdntul 1 Sd Toma" (Toma d'Aquino) , citeaza din papa loan Paul al II- 1 SS lea pentru a-1 combate pe Sorin Lavric, din Hans Urs von 1 Rft 1 87 Balthasar si din Conciliul II Vatican . §i parca am o presim^ire ca nu o s-o considere nimeni habotnicd. Cand eu am scris un articol polemic, ca raspuns, 183 Articolele sale in Idei in dialog: http://www.ideiindialog.ro/autor_45/tereza_brandusa_palade.html. 184 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 185 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 186 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hans_Urs_von_Balthasar. 187 Idem: http://www.intratext.com/IXT/RUM0006/. 94 domnului Lavric, folosind tot la fel, argumente religioase, doar ca ortodoxe, m-am trezit bombardatd de tinerii filosofi online, cu comentarii care mai de care mai amabile la adresa neputiniei mele de a ma extrage unei viziuni religioase asupra subiectului. Atat de amabile, meat pe cele mai multe nu le-am putut modera favorabil si le-am sters. §i cele care au trecut, totu§i, §i au fost publicate, sunt o dovada palpabila de toleranfd fatl de optiunea noastra. Insa apropo de „Sfdntul Toma "...Acesta apare in scrierile oamenilor de cultura de confesiune catolica, cu aceasta denumire, in mod permanent. §i la fel toti pe care biserica catolica ii considera drept sfinfi, dar pe care Ortodoxia nu ii recunoa§te ca atare: Tereza d'Aquila, loan al Crucii, etc. Iar cei ce nu sunt sfinfi dar apartin traditiei catolice, sunt ridicati in slavi fara drept de apel. Un ata§ament care pare multora indiscutabil (§i nu doar in cazul catolicilor), dar care. . .este interzis §i absurd cand e vorba de ortodocsi. Mai mult decat atat, am regasit in cartile §i articolele unor autori ortodocsi romani (unii chiar necredincio§i!), particula sfdntul adaugata lui Toma d'Aquino, in timp ce 1 88 Sfantul Vasile eel Mare era doar Vasile eel Mare, Sfantul loan Gura de Aur, doar loan Hrisostom, sqq. Imi amintesc §i de vizita de anul trecut a unui primar german §i a altor oficialita^i importante la Sibiu, da, de anul trecut, cand Sibiul a fost capitald europeand (am vazut la tv). §i unde crede^i ca s-au oprit prima data §i eel mai mult oficialita^ile germane? La primaria Sibiului? Va in§ela^i!... Nu la primdrie, ci la biserica evanghelicd, unde au adastat indelung §i au tinut discursuri lungi, amintind despre valorile protestante §i tradi^iile locale ale popula^iei protestante (de parca ortodocsii se evaporaserd), in timp ce la primarie s- au oprit vreo cateva minute. Daca se ducea Videanu 189 sau un alt primar roman in Occident §i in loc sa se opreasca la primaria ora§ului, se ducea la Biserica Ortodoxa. . .atunci sa fi vazut scandal in presa! Asta da subiect care sa faca deliciul lui Cristian Tudor Popescu 190 §i a altor fdtuce 191 demne sa judece fanatismul xrnui astfel de (virtual) primar roman. 188 Un sait dedicat siesi: http://www.sfantulvasilecelmare.info/. 189 Adriean Videanu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adriean_Videanu. 190 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Tudor_Popescu. 95 Mai pot curge multe pagini pe aceasta tenia, dar ne oprim aici. Pana unde merge denigrarea de sine §i urafaid de istoria §i tradifia propriel Uneori: neinchipuit de departe. 191 Conform apelativului ironic, la adresa jurnalistelor neprofesioniste, al lui Ion Cristoiu. Aici gasiti articolele sale din Jurnalul National: http://www.jurnalul.ro/cautare/autor/ion-cristoiu-7.html. 96 Perceperea dureroasa a timpului Din felul in care privim 192 realitatea §i lumea noastra in copilarie §i adolescent, in comparable cu perspectivele maturita^ii, se vede treaba ca firea noastra nu iube§te animozitatea prefacerii vremurilor. Nu §tiu prea bine, in acest moment, daca nostalgiile care ne apuca uneori privind inspre trecut, nu sunt legate §i de faptul ca odinioara nu aveam percep^ia pierderilor ireparabile, care acum a devenit irepresibila. Nostalgia care ne doboara, confine multe date ale trecutului, pe care creierul nostru nu le mai proceseaza in detaliu, dar care se topesc in pasta afectivita^ii ca intr-un tablou culorile calde. Datele reale pe care le acumulam de-a lungul vie^ii, nici nu mai suntem in stare, poate, cu maxima precizie, sa le mai descoperim selectiv §i sa le mai analizam concret. Vremea lui Ceasescu §i vremea comunismului nu e frumoasa, pentru mul^i, doar din cauza lui Ceau§escu, „tatucul" ce avea grija locurilor de munca pentru fiecare §i a por^iei de mancare, ci pentru ca e vremea in care am trait noi, in care am copilarit, am iubit, am facut copii sau ne-am intemeiat o familie. Daca nu avem perspectiva universalita^ii cronologice, cadem in ispita de a amesteca nivelele de con§tiin^a §i a ne reprezenta o epoca de tiranie drept o perioada frumoasa de existen|a. Daca, in schimb, pe noi ne apuca crizele de con^tiin^a sau durerile §i necazurile cele mai mari intr-o vreme pa§nica §i prospera pentru majoritatea oamenilor, e sigur ca nu vom putea expune decat o memorialistica inecata in valurile negre ale amintirilor. Insa, de cele mai multe ori, constatam ca eel mai zdrobitor lucru, mai greu decat experien^ele cele mai grele, este acela de a te sim^i constatativ, inexpresiv sau prea pu^in expresiv in fa^a implacabilului, care te love§te chiar §i fara sa te loveasca nimic. A constata ca lucrurile tree, se due ca stralucirea soarelui pe suprafa^a marii, devine in tine o nostalgie, sentimentul unei necunoscute ontologice. 192 Un articol din 10 decembrie 2006. 97 Peisajele exterioare se prelungesc §i se confimda cu peisajele interioare ale sentimentelor §i ale gandurilor, datele percep^iei empirice cu rezultatele proceselor de filtrare a realita^ii §i cu rafmarile decantarilor intelectuale zilnice, incat, de§i un tablou de van Gogh 193 nu se confimda cu un camp de floarea soarelui sau cu un cer instelat §i niciun om viu cu norul unui sentiment, nici chioraitul ma^elor cu foamea gandului, cu toate acestea, ele se combina in noi, iar la sfar§itul tuturor analizelor §i a tuturor prefacerilor, ne vedem ca suntem suma a tot ceea ce traim, ca apa vie^ii prin care trecem nu ne lasa uscaji. Sentimentul trecerii vine treptat, dupa ce in fiin^a noastra incep sa se inmagazineze lucrurile vie^ii ca ni§te haine vechi, cu care nu §tii ce sa mai faci, sa le arunci sau sa le pastrezi, din care nu te isterizeaza culoarea moliilor, ci dilema. Greutatea sta in faptul ca nu po^i §i nu vrei sa arunci o amintire ca pe o lada veche, ca pe un cufar cu toale demodate, ca o iubire din trecut nu se demodeaza in fiin^a ta §i nu se supune legilor deteriorante ale materiei, ca nu po^i sa renegi ceea ce e§ti §i ca trebuie sa te asumi chiar §i atunci cand l\\ vine sa urli la ceasul singurata^ii cu tine insu^i, mai rau ca un lup, vazand ca te-ai sim^i mai bine in mijlocul pustiului sau al padurii salbatice, decat in mijlocul con§tiinJei tale agresive, agasante, feroce, insetate de sangele tau amestecat cu dureri cadaverice. Realitatea vine sa ne inve^e ca totul e trecator. Apa Dambovrfei curge ca §i apa lui Heraclit 194 . Verdele frunzelor ne izbe§te cu o adiere de durere care se transforma in torentele nefericirilor §i ale nemultumirilor nerezolvate. Copiii mici, in cruzimea varstei lor, se joaca razand in parcuri si zambesc vie^ii fara sa in^eleaga ca parin^ii lor ii privesc cu neincredere, cu deziluzionare obiectiva, cu gelozie, pentru ca pe ei a inceput, de ceva vreme, sa-i doara indeterminarea, ne§tiim;a, nefiin^a proprie sau, altfel spus, plaga neantului nevindecata in fiin^a lor §i manifestata ca pacate ingropate in sine. Realitatea empirica vine cu ce are ea: fugit ireparabile . 195 tempus . Iar omul nu mai in^elege nimic, pentru ca in planul vie^ii sale interioare, timpul nu fuge nicaieri, timpul se acumuleaza. 193 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_van_Gogh. 194 Heraclit din Efes: http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclit. Expresie latina: timpul zboara in mod iremediabil. 98 In sine insu§i omul percepe doua realita^i complet diferite: una care il someaza sa recunoasca faptul ca se preschimba §i moare, impreuna cu ambin^a vie^ii sale, §i alta care il terorizeaza cu nemurirea sa, cu nedestramarea a ceea ce este, a ceea ce a devenit prin acumularea lucrurilor despre care a crezut ca tree §i nu se mai intorc niciodata. Daca a vrut sa fie hot §i a crezut ca apele timpului spala nesinceritatea lui, atunci e silit sa constate ca amprentele hoiiei s-au intiparit §i il caracterizeaza la fel de mult ca §i amprentele genetice. Inconsecven^a constatarilor noastre introspective nu face decat sa adauge perdele de intuneric peste dosarele multelor noastre crime clasate, aruncate in sertarele con^tikrfei, pe care nu mai vrem sa le mai redeschidem. To^i avem in con^tiin^ele noastre arhive CNSAS enorme 196 , necercetate, filme §i microfilme ale deraierilor morale, pana la cele milimicronice 197 , pe care nu vrem sa le rasfoim cu ochii min^ii. Una peste alta, pentru ca e toamna, nu pot sa-mi reprim amintirea ca frunzele moarte snopite de vant aveau un alt gust pe vremea lui Ceau§escu 198 . Dar nu din cauza lui Ceausescu. Atunci strazile pe care le strabateam erau mai pu^in maturate §i toamna imi aducea dureri de carne smulsa, impresia ca ma impra§tii §i ca iubirea mea ramane in oameni pe care, nu §tiu de ce, nu eram sigura ca aveam sa ii mai regasesc, vedeam cum ii pierd, cum se indeparteaza ca un peisaj oarecare pe care il la§i in urma. Iar azi ma doare toamai neperimarea lor, consistent agasanta a vie^ii lor in via^a mea, mai ales acolo unde n-as. mai vrea nicio persistent de acest fel. Impreuna cu cele doua realita^i de care am vorbit mai devreme, exista o a treia realitate, a imuabilului inefabil haric, singurul care ne poate scapa de apele mor^ii §i ale nemuririi nedorite, care gesteaza apele timpului in acela§i sens de primordiala iubire. Interferen^a lui in spa^iul interior §i exterior al vremii vremuite §i contorizate insuportabil de biata noastra fiin^a, ne deschide o a treia dimensiune, a ve§niciei netraite inca, 196 Aluzie la fondul de dosare, ale fostei Securitati comuniste, de aici: http://www.cnsas.ro/. 197 Milimicronul reprezinta a mia parte dintr-un micron. Iar micronul reprezinta a mia parte dintr-un milimetru. 198 Nicolae Ceausescu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ceau%C5%9Fescu. 99 ininteligibile §i inimaginabile, care ne usuca in sfar§it lacrimile §i sudorile grele ale durerilor. Insa pentru har nu avem percepiie, organ al transcenderrfei, pentru ca toata fiin^a noastra este un astfel de organ, un ochi avid de zorii ve§niciei, o sete de ordine fericita in dulapul sufleturui, din care sa nu mai fie nevoie sa aruncam bluza stramta a iubirii decolorate cu care nu ne putem prezenta la recep^ii mondene sau chilo^ii sexy ai min^ii dezavuate de lini§tea adanca a lepadarii de sine. 100 Rememordri Moartea trecea 199 , cu cai masca^i, ca in cantec, prin fa^a por^ii. Auzeam fanfara care, in ora§ul 200 in care am copilarit, era nelipsita de la mor^i §i alergam la poarta, caci drumul ducea cu consecven^a, de la Biserica Sfanta Vineri, de langa noi, spre cimitir. Aruncam o ocheada plina de frica la chipul palid din sicriu, care se vedea prin geamul de la dric. Alb, prea alb. Uneori cenu§iu, cu un nas mare. Contactul cu moartea pasagerd prin fa^a por^ii noastre m-a facut sa privesc cu al^i ochi oamenii vii, pe nesim^ite. Am plans moartea bunicii mele 201 cu mult inainte ca ea sa se petreaca §i fara ca sa existe inca semne vadite ale unui final de existen^a pamanteana, pentru ca aveam sentimentul morfii viu in mine. Odata m-am oprit in fa^a por^ii casei, cum faceam de multe alte ori, §i am constatat cu durere ca va veni o zi in care nu-mi va mai deschide nimeni. §i a venit acea zi! Insa am plans §i m-am indurerat pentru aceste momente mai mult inainte ca ele sa se produca, decat dupa. Batranii mai ales, in hainele lor vechi, ponosite, demodate, mi se pare ca imbraca, inca de pe acum, ve§mintele moriii. Cei muncrfi, osteni^i, pe care via^a i-a incercat mult, cu trupul uscat §i u§or ca o lumanare, imi par ca incep sa se patrunda de transfigurare, ca striga sa lepede hainele invechite ale trupului. Fiecare cred ca avem in inima icoanele unor oameni ne§th4i de ahii, prin care, la un moment dat, ne-a zambit insa§i icoana lui Dumnezeu. O astfel de icoana in copilaria mea s-a numit fata Maria. Ce-a§ putea spune ca o deosebe§te de toate celelalte persoane pe care le-am intalnit atunci? Rational gandind, nimic. Avea insa un fel de a ne vorbi noua, copiilor, un fel de a ne aduce daruri, prajiturele §i bomboane, §i de a ni le da, incomparabil. Raspandea lumina. Astazi a§ putea spune, fara sa gre§esc, ca ne umplea inima de har. 199 Un articol din 10 decembrie 2006. 200 Rosiorii de Vede (Teleorman): http://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C5%9Fiorii_de_Vede. 201 Maria Voivozeanu, nascuta Stanescu, mama soacrei mele. Iar pe bunicul doamnei preotese, din partea mamei, il chema Constantin Voivozeanu. 101 Venirea ei la noi era o bucurie de nedescris. Alergam strigand: A venit fafa Maria! A venit fafa Maria! Nimeni altcineva nu mai scotea bucuria din noi a§a cum o facea ea. O singura data am fost la ea acasa, impreuna cu mamaia. Era singura, vaduva. Nu-mi amintesc detalii din locuin^a ei, dar imi amintesc uluirea pe care am avut-o sa intalnesc cea mai sclipitoare cura^enie in casu^a ei modesta, in camaru^a ei, frumuse^ea unei curajenii care a ramas un reper al con§tiin^ei pentru mine, pana in ziua de astazi. Sunt sigura insa acum ca harul se adauga la curafia reala care domnea acolo, o facea sa straluceasca §i mai mult in ochii mei, pentru ca nicaieri in alta parte nu am mai trait aceasta impresie. Nu §tiu nimic din via^a ei, decat ca a murit singura, pentru ca era certata cu rudele ei. Habar nu am cum a trait. Intr-o zi a trecut un cunoscut prin fa^a por^ii §i ne-a strigat ca a murit, ca sa §tim. N-am fost la inmormantare. §tiu insa ca mi-a lasat o amintire plina de duio§ie in inima, inconfundabila. Am intalnit §i la Parintele Savatie o astfel de evocare, a unui om care i-a marcat prin bunatate copilaria (chiar daca el parea sa fi avut oarecare pacate), iar Parintele Dorin mi-a povestit tot la fel, despre un om care 1-a impresionat profund, cu detalii care m-au mi§cat pana la lacrimi. De aceea am spus la inceput ca tind sa cred ca fiecare din noi am avut parte de o persoana trimisa de Dumnezeu, care sa ne impresioneze profund prin umanitate, care sa ne pregateasca - fara ca sa §tim - pentru credin^a §i pentru iertare, prin predica pildei iubirii lor. I-am pus pe ace§ti oameni la pomelnic, pentru ca era eel mai firesc gest cu putin^a, cu atat mai mult cu cat ei sunt foarte vii in pomelnicul inimilor noastre, in care icoana lor respira neincetat. Insa am sentimentul rugaciunii reciproce, cand rememorez lucrurile, al scufundarii in acel adanc al inimii de la nivelul caruia nu se intrevede nicio ruptura, niciun hiatus intre vii §i morfi, intre prezent §i ve§nicie. 202 Bastovoi. 203 Piciorus. 102 Lumina Una Auzim la Sfanta Slujba 204 a Vecerniei 205 intotdeauna , , • 206 mmunatul lmn : Lumina Una a Sfintei Slave a Tatalui ceresc Celui fdra de moarte, Celui Sfdnt §i Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazdnd lumina cea de seard, lauddm pe Tatdl §i pe Fiul §i pe Sfdntul Duh, Dumnezeu; vrednic e§ti in toatd vremea afi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viafd, pentru aceasta lumea Te slave§te. Suntem in momentul in care vedem lumina blanda a inserarii, in care geana de lumina se pleaca incet spre a se inchide. Suntem la momentul inserarii §i in curand ne vom afla pe pragul patului, ca un exercrfiu al mortii pe care il facem in fiecare zi {pare nu imi va fi acest pat groapd? - zicem la rugaciunea inainte de culcare). §i ce vedem ca ne pune Biserica noastra inainte? Cu ce ne mangaie, pentru asfintirea luminii, pentru lasarea intunericului, pentru reiterarea clipei mortii, pentru preambulul sfar§itului vie^ii noastre pamantene? Mangaierea noastra este Dulcele Iisus, Lumina din Lumina, Lumina lina a Tatalui Sau, caci „venind [noi] la apusul soarelui §i vazand lumina cea de seara", lumina soarelui care se stinge ca o lumanare, strigam catre Lumina, Care ne-a dat via^a §i Care ne-a mantuit din intunericul Iadului, prin intruparea Sa, strigam ca sa nu fim uita^i ci sa-§i aminteasca Fiul lui Dumnezeu §i Judecatorul nostru de noi in Lumina lina a sfintei slavei Sale §i zicem, cu alte cuvinte: Iisuse Hristoase, da-ne noua sa vedem pururea slava Ta, cand via^a noastra va fi spre seara §i cand lumina palida a acestei lumi se va stinge defmitiv, Cel ce ai zidit lumea §i ai facut ziua §i noaptea, Cel ce pentru noi ai apus ca un Soare §i te-ai pogorat in lad ca sa luminezi pe stramo§i, §i iara§i ai rasarit, Soarele drepta^ii, inviiind din mormant §i daruind tuturor via^a ve§nica! 204 Articol din 1 1 decembrie 2006. 205 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Vecernia. 206 O puteti asculta de aici, in format audio: http://audio.crestinortodox.ro/jRQM9SWclFj/10_Lumina_lina.html. 103 §i iara§i zicem: Slava Sfintei Treimi, Dumnezeului nostru, Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, §i vrednic e§ti, Fiul lui Dumnezeu, a fi laudat de glasuri cuvioase, de glasuri sfmte, Cel ce dai via^a! Cand vedem ca apune soarele pe cer, ne gandim ca §i Soarele nostru, Hristos, a apus in mormant, dar §i ca vom rasari cu El, intru sfanta slava Sa, daca vom trai dupa poruncile Lui. Cine e mangaierea noastra? Cine e alinarea suferin^ei noastre? Cel ce a stins moartea noastra cu moartea Sa. E Iisus Hristos, Lumina lina a Tatalui, Cel bland §i smerit cu inima, intru care nadajduim sa nu ne lase afara de camara cea prea luminata a Impara^iei Sale §i sa ne priveasca cu ochi bland §i lin la dreapta Sa Judecata. Amin! 104 Gaudeamus Cand cre§tinii no§tri 207 ortodoc§i se convertesc, se intorc la credintl §i vor sa se pocaiasca, nu injeleg prea bine ca ceea ce au de infruntat eel mai mult este orgoliul propriu §i increderea in sine (parerea ca stiu ce trebuie sa faca), mai mult chiar decat pacatele lor, pe care §i le-au recunoscut §i le pare rau pentru ele. Ceea ce nu in^eleg noii convertiti, obi§nuiti prea mult cu raceala omeneasca §i avand ei m§i§i inima inca rece, este ca Dumnezeu iarta repede §i daruieste imediat bucurie, bucurie multa. Ispita noastra a fost §i este pentru multi, aceea de a ne pune lan^uri la inima, de a ne cenzura bucuria care ne vine de la Dumnezeu pentru intoarcerea noastra, de a nu ne considera iertati, de a crede ca mai trebuie sa treaca timp, ani multi, pentru ca sa „primim" iertarea lui Dumnezeu, aratandi-ne bosumflati §i „drepti" cu noi inline, refuzand iubirea Lui §i facandu-L astfel nemilostiv. Ne comportam ca ni§te tirani, ca cei mai rai tirani cu propria noastra fiintl, cu sufletul §i trupul nostru, transformandu-ne in „sado-masochi§ti" duhovnice§ti, dupa modelul catolic al lui Francisc de Assisi 208 sau al Teresei d' Avila 209 , a caror in§elare a dat-o in vileag, in mod remarcabil, Sfantul Ignatie Briancianinov . Cu alte cuvinte, ne refuzam bucuria pe care Dumnezeu dore§te sa ne-o daruiasca, pentru ca vrea sa implineasca repede iertarea §i inaintarea noastra duhovniceasca, unirea noastra cu El, pentru ca Dumnezeu nu a§teapta moartea noastra ca sa ne miluiasca. §i astfel ne aflam luptatori impotriva Duhului Sfant. Citirea Sfintei Scripturi §i a Sfintilor Paring, in loc sa o lasam sa ne inve^e despre milostivirea dumnezeiasca („Mila 911 voiesc, iar nu jertfa" ), noi o convertim in frica §i in deznadejde demonica §i nu in^elegem ca motivele acestor trairi nu sunt acele pacate la care ne gandim noi - a caror con§tientizare ne-a adus la pocaintl, dar tot din darul lui Dumnezeu - ci necredint.a adanca, ura, increderea in mintea proprie §i in propriile rationamente, pe care le socotim gdnduri 207 Articol din data de 13 decembrie 2006. 208 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 209 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Teresa_of_%C3%81vila. 210 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 211 C/Mt. 9, 13//0s. 6, 6. 105 duhovnicesti, iar uciderea abia rasarindei bucurii harice din noi o socotim nevoinia duhovniceasca. Nu ne dam seama ca, daca ne „interzicem" noua inline sa pacatuim, nu realizam nepdcdtuirea, ci adaugam pacatul mandriei luciferice, al increderii ca putem sa ne auto-sfinfim pe noi inline. Dumnezeu nu vrea sa ne anuleze personalitatea, pentru ca El ne-a daruit-o. Ci noi vrem sa ne anihilam, dintr-o ura de sine, care nu este sfdnta ura de sine de care vorbea Fericitul Sofronie Saharov, nici sfdnta deznddejde. Ura aceasta de sine pe care o credem noi nevoinia duhovniceasca, nu este decat iubire a tuturor patimilor, orgoliu demonic ca nu putem sa devenim sfinfi peste noapte, ca avem patimi nenumarate, ca suntem lega^i de pamant cu toate fibrele fiin^ei noastre, ca nu putem §i noi sa fim vapai ale iubrii §i, prin aceste ganduri §i sim^iri luciferice, ajungem sa stingem §i faclia adevarata a pocain^ei §i a harului care incepea sa arda in noi. Citim la Sfin^ii Paring despre trairi dumnezeie§ti, despre nevoin^e mai presus de fire, si credem ca trebuie §i ca putem sa facem §i noi asemenea, silindu-ne trupul (dar §i mintea §i sufletul), dar nu straduindu-ne sa aprindem sim^irea Duhului §i a frumuse^ii din noi, prin iubirea aproapelui §i iconizarea lui in inima noastra. Noi credem ca din nevoinia trupeascd rasare harul in suflet, ceea ce nu are niciun sens, pentru ca adevarul este tocmai pe dos, adica, din harul lui Dumnezeu rasare dorul dupa §i mai mult har §i dragostea dumnezeiascd §i abia din aceasta, cu masura specifica fiecaruia, nevoinia trupeascd. Credem ca la Dumnezeu exista legi ca in padure, unde noi frecam pietrele sau lemnele §i apare focul. Insa, in cele duhovnice§ti ,apare mai intai focul, adica harul, §i apoi punem noi lemnele nevoinielor, ca sa il intretinem, dar nu cum vrem sau cat vrem noi, ci cat sim^im de la Dumnezeu. Altfel nu se pogoara nimic la noi, cu atat mai mult daca peste o mica palpaire aruncam o gramada de lemne, in speran^a ca imediat o sa se aprinda un foe mare. §i, in loc de foe mare, ne trezim ca s-a stins §i palpairea §i ne mai plangem apoi ca ne sim^im reci §i goi. Noi alergam la nevoinie trupesti sau la vise mari de induhovnicire, fara sa avem indemnul haric launtric pentru ele, din cauza ca avem o parere prea bund despre noi §i ne 106 credem in stare §i chiar vrednici sa facem nevoin^e §i sa fim milurfi. Cand, de fapt, pocdinia inseamna sa te vezi cine esti, sa- ^i constat pacatele ca-ntr-o oglinda §i, a§a cum accept ca ara^i a§a cum araji §i nu po^i schimba ceva, a§a sa accept §i ca e§ti cine e§ti §i ca, daca Dumnezeu va vrea, El va schimba, cand §i cum va voi, aceasta infa^are duhovniceasca a interiorului nostra. Insa noi nu avem chef sa rabdam, nici nu vrem sa ne schimbe cineva, fie El §i Dumnezeu, ci vrem sa ne modelam noi cum vrem noi - §i mai aratam apoi cu degetul pe cei/ cele care se machiaza §i se cosmetizeaza in fel §i chip ! Dar §i noi facem acela§i lucru §i intr-un mod cu mult mai grav decat cei care practica numai cosmetizarea exterioaral Pocain^a este atunci cand noi ne vedem cum suntem, constatam, luam la cuno§tin^a, §i ne bucuram, ne veselim ca mai exista clipe in care mai rasare soarele peste noi, fara sa alergam in mod ipocrit §i infantil in bra^ele triste^ii orgolioase, pentra ca nu suntem atdt defrumosi pe cat vroiam noi, ca ni§te adolescent oftica^i pe co§urile de pe fa^a. Pocdinia inseamna sa recunoastem, singuri, in fa^a con§tiin^ei noastre, de ce suntem in stare §i nicio picatura mai mult. Sa ne bucuram cu exaltare mare pentra milostivirea lui Dumnezeu, ca sa aratam ca primim si dorim dragostea Lui, §i sa muncim cu bucurie §i cu ravna ceea ce §tim noi sa muncim, ceea ce ne aduce pace §i implinire sufleteasca §i pentra care Dumnezeu ne-a darait talant. Pocain^a inseamna con§tientizarea a ceea ce e§ti §i cautarea de a implini datul tau, care e in acord cu voia lui Dumnezeu cu tine. Daca intervine dezamagirea, neplacerea, nemultumirea sau apatia, inseamna ca nu suntem pe drumul eel bun, ca nu cautam cu ravna implinirea vie^ii noastre. Sa ne bucuram deci, §i sa nu mai reprimam bucuria Duhului Sfant, Care vrea sa Se salasjuiasca in noi, ci sa ne bucuram in fiecare clipa §i pentra toate cate se intampla. Cu cat ne vedem mai pacato§i, cu atat sa ne bucuram mai mult. Nu pentra ca suntem pdedtosi, ci pentra ca Dumnezeu e Bun. „Gusta^i §i vede^i"! Dar cum o sa gusta^i, daca nu vre^i sa sim^ti nicio bucurie? 107 Tristeiea si deznadejdea de orice bine sunt patimi foarte mari, pe care am constatat ca le avem mul^i dintre crestinii ortodocsi (acum nu vorbesc decat cu ortodoc§ii), din mdndrie ascunsd. Iar remediul este opusul lor, adica bucuria, blande^ea, pacea, dorirea binelui pentru to^i oamenii, multa iertare si nejudecare a semenilor (lepadarea de a judeca in mod dispropor^ionat mai ales, judecata prin care vedem greselile fra^ilor ca pe niste elefanfi, ca pe niste pacate si erezii enorme, iar pe noi nu ne vedem vinova^i de mai nimic, cu adevarat, in sufletul nostra, macar ca din gura mereu repetam, cu o mecanicitate suparatoare si fara sim^ire: „suntem pacatosi"), constatarea, cu mul^umire, a pacatelor proprii, pentru ca vederea pacatelor este un mare dar. Sa ne bucuram cu Cel care vrea sa ne bucure si cu to^i oamenii, care vor sa fim bucurosi impreuna cu ei. 108 Tridimensionalitatea §i realismul eshatologic al Icoanelor 1 Unora li se pare ca sunt mai frumoase statuile decat Sfintele Icoane, pentru ca l\i ofera o imagine mai completa, tridimensionala, a realita^ii, augmentand sentimentul estetic. Insa §i imaginea din Sfintele Icoane este tridimensionala, caci a treia dimensiune a lor suntem noi, inchinatorii, interiorul nostru care se integreaza lumii spirituale, nevazute. A treia dimensiune a Sfmtelor Icoane este prelungirea lor in sufletele §i in fiin^a noastra, prin care noi, daca ne inchinam cu evlavie, suntem incorpora^i, integral in peisajul eshatologic, transmundan, al Sfmtelor Icoane, ne facem parta§i Impantfiei ve§nice §i orizontului infnit al zilei neinserate, care va sa fie, in care Sfnuii carora noi ne inchinam vor lumina ca soarele (cf. Matei 13, 43). Sfintele Icoane ne transmit astfel faptul ca Dumnezeu §i to^i Sfin^ii ne a§teapta §i ne rabda ca sa ne pocaim, ca Domnul nu face inca Judecata, pentru ca noi sa ajungem cu adevarat sa fim in Icoana celor manturfi §i ferici^i. In afara de faptul ca, in Sfintele Icoane, lipsa unei corporalita^i grosiere ne transmite o inva^atura despre transfigurarea §i induhovnicirea trupurilor la invierea cea de ob§te, aceasta absent a fenomenologicului propriu lumii alterate prin pacat, ne transmite tensiunea a§teptarii mantuirii noastre, a vindecarii de greutatea pacatului §i a „re-prezentarii" noastre in realitatea transfigurata, indumnezeita a ve§niciei. Ceea ce vedem in Sfintele Icoane este aceea spre care tindem, eviden^a duhovniceasca cu care vrem sa ne confundam. Sfanta Icoana ne trage, ne absoarbe intra sine, in Impara^ia Cerurilor. Ea este o avangarda, cum spunea domnul Sorin Dumitrescu , cea mai autentica avangarda, pentru ca prefigureaza ceea ce urmeaza sa se intample, dar nu s-a intamplat inca. Iar noi, inchinandu-ne Sfintelor Icoane, ne manifestam adeziunea, dorin^a de a vedea implinit ceea ce preconizeaza acestea, anume Invierea de Apoi §i restaurarea lumii, la care vrem sa fim §i noi parta§i in randul Sfm^ilor, care prin trada 212 Un articol din 13 decembrie 2006. 213 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 109 vie^ii lor au ajuns deja la acest {el suprem, de a fi ve§nic cu Dumnezeu §i cu cei care II iubesc pe El. A§adar, frumusetea estetica a statuilor, oricat de armonioase artistic, nu sugereaza nicio clipa transcenderea acestei lumi evanescente, nici nu i§i asuma inchinatorii, ci ii ^ine la distant prin superbia artistica. In Biserica Ortodoxa insa, scopul nu este ^inerea oamenilor la respect, intr-un soi de venerafie platitudinald, apaticd, prin expunerea unui model intangibil, ci \q\u\ este tocmai stimularea fwrului plin de dragoste §i de dorire a sufletului nostra, reinnoirea acelei tensiuni ardente interioare prin care ne legam de planul nevazut al existen^ei, prin care dorim transfigurarea noastra intra Hristos §i mutarea in Camara de Nunta a Mirelui nostra ve§nic, pentra care lucra strigam: „Scoate din temni^a sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau" 214 . Evlavia noastra nu inseamna adulafie de pigmei spirituali - cu atat mai mult cu cat, de multe ori, in fa^a unei statui, admira^ia §i gandul se indreapta oarecum spre artist, uneori chiar mai mult decat spre ceea ce infa^i§eaza statuia - , ci dragoste si dorinid depdrtdsie. Iar realismul si adeziunea desavar§ita a statuilor la realitatea pamanteasca (intracat au legatura mai mult cu realismul antic al artei pagane, al carei idol perfectionist era pur uman, dar nu cu desavar§irea evanghelica pe care ne-a adus-o Hristos §i pe care arta nu o poate cuprinde in intregime, ci doar o poate sugera), le anuleaza din start orice tangen^a cu realitatea duhovniceasca sj cu realismul eshatologic intruchipat in Sfintele Icoane. 214 Unul dintre stihurile Vecerniei. 110 De ce este adevarul frumos? Un raspuns pentru cei care pun in antiteza frumusefea cu adevarul lui Dumnezeu. Adevarul este o poezie 215 , o mare poezie. A citi adevarul este ca §i cum ai privi o apa limpede, un rasarit de soare dulce stralucind intr-un aer curat care te rename §i cu duhul, §i cu trupul, sau o padure plina de racoare §i de lini§te vorbitoare! Apropo: oare a^i vazut, v-a^i dat seama pana acum, ca toate lucrurile din natura, a§a cum le-a creat Dumnezeu, campurile, padurile, mun^ii, apele, toate, toate, vorbesc, sunt o tacere care vorbe§te cu not, care ne predica despre isihie, sunt ni§te cuvinte asurzitoare pentru rezonan^a cea mai adanca a inimii omene§ti? Da, adevarul este cea mai mare poezie. El este o mireasma, un tablou mirific, un poem care face sa vibreze corzile sufletului. §i cu cat citim mai mult adevarul, din Sfmtele Scripturi, din Vie^ile Sfin^ilor, din car^ile dumnezeie§ti ale Sfm^ilor Parin^ilor no§tri mai vechi sau mai noi, purtatori de Duh, care ne transmit Duhul lui Dumnezeu prin cuvintele lor, cu atat mai mult ni se acordeaza sufletul nostra, care se in^epenise prin pacat, care i§i acoperise cu rugina patimilor corzile sale atat de sensibile. Adevarul este un peisaj dumnezeiesc, mai frumos decat toate peisaj ele de pe pamant, cu cat mai mult \\\ obismuie§ti ochii, ii deprinzi cu contemplarea framusetii din cuvintele sfinte. Ele \\\ inmiresmeaza inima, te umplu de lini§te, de trilurile lini§tirii duhovnice§ti, pe care ai vrea sa le ai in urechi neincetat - in urechile min^ii - mai mult decat orice alt sunet dulce de pe pamant, care te-ar inunda cu pace. Cand te afunzi in adevar, frumusefea te imbata. El e un izvor care galgaie in inima ta §i care te adapa cu via^a, fara de care sim^i ca te tope§ti, ca te stingi ca o lumanare, ca pieri incet dar sigur - nimic mai dureros. Pe Hristos, Adevarul §i Creatoral lumii, II sim^i §i ca Persoana, Care te iube§te §i care te sus^ine, dar §i ca frumuse^e §i dulcea^a, Care Se ascunde in spatele tuturor lucrarilor de pe pamant, pe care le-a adus §i le tine in existen^a prin haral Sau, 215 Un articol din 13 decembrie 2006. Ill §i Care Se simte §i in cuvintele Sale, cu precadere ale Sfintelor Scripturi, dar §i ale tuturor Sfm^ilor insuflati de El. Adevarul e numai poezie, numai frumusete. Contemplandu-1 mai des, te umpli de dor dupa mun^ii inal^i ai sfin^eniei, dupa dealurile line ale cuvio§iei, dupa apele limpezi §i curate ale harului, dore§ti cu ardoare sa auzi din nou mierlele cele dulci §i bine viersuitoare ale teologiei, privighetorile bunelor vestiri ale zorilor feciorelnici ai vie^ii venice. Nu te mai saturi sa vezi campiile pline de lanuri aurii §i de holdele roadelor duhovnice§ti, care a§teapta seceri§ul, nu te- ai mai da dus de la umbra fermecatoare a padurii fcrfelesurilor dumnezeie§ti, care te mangaie §i te alina cu nadejdea intalnirii prea iubitului Mire, a Celui pe Care II sim^i, II presim^i, mai intai, in toata frumuse^ea §i poezia care te inconjoara. De aceea am renun^at la poezie, la literatura, la cultura 216 §i II caut pe Hristos, pe Incepatorul a toata frumuse^ea, pe Cel Care ne-a iubit mai inainte de a face lumea, Care a zis: „cunoscut-am toate pasarile cerului §i frumuse^ea ^arinii cu Mine este" (Ps. 49, 12), Care e minunat „mai mult decat zbuciumul neasemuit al marii" (Ps. 92, 6), pe Cel ce este „impodobit cu frumuse^ea mai mult decat fiii oamenilor" (Ps. 44, 3), §i Care, la vremea cuvenita, pe o Cruce ridicata de pacatele noastre, „nu avea nici chip, nici frumusete" (Is. 53, 2). Adevarul, chiar cand nu pare ca are chip §i frumuse^e, este mai frumos decat toate lucrurile din univers. Poate ca de aceea nici nu putem recunoa§te frumuse^ea Lui, pentru ca nu este din lumea aceasta. Nicio politica, nicio filosofie, nicio cultura, nicio arta §i niciun adevar personal sau vremelnic nu merita sa-i jertfe§ti slujirea Adevarului ve§nic. 216 De a mai scrie literatura fara profil religios. 112 Coltul de Rai dinfiecare Totdeauna pastram un coll de Paradis in suflet, care ne e foarte drag, chiar §i atunci cand decadem mult: fie ca e vorba despre o persona iubita, a carei amintire ne induio§eaza, fie amintirea copilariei sau altceva. Exista, credem, in fiecare om, ceva care ii aduce aminte de inocen^a, mereu, cand el uita sau vrea sa uite, cand se comporta salbatic sau fara scrupule sau cu indiferenta: ceva ii revine, ca un flash, ca o strafulgerare §i poate nici nu i§i da seama ca il schimba pu^in, ca il smere§te. De multe ori credem ca uitam, credem ca vremea ne-a furat amintirile §i am uitat ceea ce am trait cu mai mult timp in urma. Cand insa te cau^i pe tine, cand te apropii de Dumnezeu §i te regase§ti, catusi de pu^in, descoperi cu uimire ca toata via^a ta, care s-a afundat ca intr-o fantana adanca in sufletul §i in inima ta, te prive§te ca oglinda apei din aceea§i fantana, neclar, dar tulburator de profund. Dorul de oameni sapa in tine pu^uri chiar fara sa con§tientizezi prea bine. Sau Hristos spre care vrem sa inaintam face in inima noastra camari noi. Poate pentru ca atunci cand El vine in camara inimii noastre vrea sa se intalneasca cu noi dar §i cu tofi oamenii, cu intreaga umanitate din inima fiecarui om. Hristos sapa in noi tuneluri adanci, care trebuie sa ne uneasca pe noi cu fiecare om pe care-1 iubim, cu fiecare om pe care-1 intalnim sau pe care nu-1 intalnim. Hristos e in noi un dor prelung, un dor dupa Dumnezeu §i dupa fiecare om, cunoscut ori necunoscut. Dumnezeul nostra, El e „viermele" (Ps. 21, 6) eel mai ocarat, Care lucreaza in pamantul inimii noastre, ca sa ne faca noua canale de legatura cu Dumnezeu §i cu to^i oamenii, pu^in cate pu^in, fara sa-L vedem, fara sa-L auzim. Dar cand ne trezim iubind §i iertand, induio§andu-ne §i plangand, §tim ca numai Dumnezeul nostra a putut sa faca aceasta minune cu multa rabdare §i cu multa smerenie. El e muncitoral eel mai umil, fara plata, din adancul pamantului inimii noastre, mineral eel mai ostenitor, care darama mun^ii rauta^ii pe care noi i-am zidit §i iadul pe care 1- am construit prin multe pacate, fara con^tiin^a §i fara iubire de oameni, cand nu mai vroiam ca El sa invie in noi. 113 Iubirea din noi e insa ca o floare strivita, la care nu ne mai a§teptam sa mai miroasa, dar care, calcata in picioare, i§i raspande§te §i mai mult parfumul, facandu-ne sa plangem. Cand nu ne mai a§teptam sa mai fim buni de ceva, un colt de Rai straluce§te in sufletele noastre §i o lacrima de gand ne lumineaza mintea, caci inca nu am dobandit plangerea care sa ne desprimavareze sufletul cu totul. Cu o floare nu se face primavara §i cu o raza nu se face lumina, dar Hristos, pentru prunci, Se arata plapand §i Se na§te in suflet §i printr-o floare neimportanta. Hristos e frumos in tot ce e frumos §i El Se ascunde in tot ce e frumos. §i o singura lacrima se poate face scaldatoare pentru sufletele noastre §i o mica induio§are insenineaza inima. §i prin acest colt de Rai, necorupt, Hristos ne zambe§te §i ne chema la El. Oricat de mic ar fi acest col^isor, el e un punct de pornire pentru om, o farama de bunatate care ii da o nadejde nesperat de mare sa se intoarca la Dumnezeu. Dumnezeie§tii Protoparin^i Adam §i Eva i§i aminteau intotdeauna Raiul din care cazusera. §i noi, de§i mult decazu^i, pastram in suflete cate un corfisor de Rai nesfaramat, ca pe o poarta a inocen^ei de care ne e dor, cateodata un dor sfd§ietor. Cand oamenii au pacatuit destul §i li se face dor de nevinovatia pe care au sim^it-o candva, se reintorc la Hristos, ca la Izvorul nevinovdfiei. 114 Ochii lui Dumnezeu in Psalmi 211 «\ „Domnul este in Biserica cea Sfanta a Lui, Domnul in cer are scaunul Sau. Ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor"(Ps. 10, 4). Ca si cum Dumnezeu ar privi printre gene, ca si cum S- ar face ca nu vede, dar El „cerceteaza pe eel drept si pe eel necredincios" (Ps. 10, 5). Dumnezeu e plin de blande^e si indelung rabda si Se face ca nu vede pacatele noastre, asteptand pocain^a noastra. Domnul e in cer si Domnul e in Biserica, dar El ne vede pe noi pretutindeni. Nu avem unde sa ne ascundem de ochii Lui. Genele Lui sunt ca niste raze care ne ajung pe fiecare in parte si toate lucrurile pe care noi le facem sunt vazute de El, chiar daca noi credem ca pe unele le facem in ascuns si ne§tiu}i de nimeni. Stam sub genele Lui si in lumina ochilor Lui in toata vremea si nu exista umbra a pacatului, care sa ne poata ascunda de vederea Lui. Ni se spune ca „ochii Lui spre sarac privesc" (Ps. 10, 4) si „ochii Domnului spre cei drepti" (Ps. 33, 14), „spre cei ce se tern de Dansul" (Ps. 32, 18), ca sa rasplateasca pe eel smerit si pe eel drept si pe eel cu frica de Dumnezeu, si iarasi ca „ochii Lui spre neamuri privesc" (Ps. 65, 6). Dumnezeu priveste pe fiecare in parte, dar si toate neamurile. Domnul ii priveste pe cei care nadajduiesc in El, ca sa-i ajute pe ei. Privirea Domnului nu se intrerupe niciodata. Dumnezeu nu priveste nicio clipa in alta parte, nu ne lasa nevazu^i, iar cei Drepti i§i afla in aceasta nadejdea lor, bucuria lor necurmata, faptul ca Dumnezeu ii vede intotdeauna si ca nu ii va lasa fara sprijinul si fara mila Sa. Dar Duhul Sfant, prin gura Sfantului Proroc David, ne spune ca Dumnezeu nu priveste numai spre cei Sfin^i, ci si 217 Un articol din 13 februarie 2007. 115 spre cei pacato§i, ca sa-i avertizeze §i sa-i smereasca §i sa-i pedepseasca vremelnic §i ve§nic, daca nu se intorc de la rautate. „Din cer a privit Domnul, vazut-a pe to^i fiii oamenilor. Din loca§ul Sau eel gata, privit-a spre to^i cei ce loeuiese pamantul. Cei ce a zidit indeosebi inimile lor, Cei ce pricepe toate lucrurile lor" (Ps. 32, 13-15). „Ochii Domnului spre cei drep^i §i urechile Lui spre rugaciunea lor. Iar fa^a Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor" (Ps. 33, 14-15). Fa^a Domnului prive§te pe eel drept [„Ca drept este Domnul si dreptatea a iubit si fata Lui spre eel drept prive§te" (Ps. 10, 7)], dar si pe eel pacatos, fiind unuia spre bucurie altuia spre pierzare. Ni se spune mereu ca Dumnezeu Se uita la noi din cer, din Biserica Sa, din „locasul Sau eel gata", ca sa ni se descopere ca Dumnezeu este intru Sfin^ii Lui §i ca prive§te pe pamant ca sa rasplateasca, prin acela§i Rai al Sfin^ilor §i celor ce se pregatesc, in prezent, pentru el §i ca sa-i alunge din el pe cei care nu cred in rasplatirea ve§nica a faptelor lor sau nu ^in seama de ea. Cercetarea §i privirea lui Dumnezeu neintrerupta asupra noastra ne face o nemasurata cinste, pentru ca Dumnezeu Se uita la noi ca sa vada ceea ce facem, fara incetare. Ele sunt o bucurie pentru noi, cand nadajduim in Dumnezeu, pentru ca dumnezeiescul psalmist ne transmite ca El nu ne uita nicio secunda §i ne vede chiar §i cand noi dormim sau nu mai §tim ce facem, in timp ce pentru cei care nu vor sa asculte de Dumnezeu este o cutremurare plina de frica vinovata, faptul ca Dumnezeu ii prive§te. Ochii lui Dumnezeu indrepta^i asupra noastra in mod neobosit sunt o dovada a atotputerniciei Sale, dar §i a iubirii nesfar§ite cu care ne prive§te Dumnezeu in fiecare clipa a vie^ii §i ne ajuta pa§ii in aceasta existen^a. 116 Vrajmasia casnicd a gdndurilor noastre